„Să privatizaţi tot!” Aceasta a fost deviza aplicată de Fondul Monetar Internaţional (FMI) pentru ţara noastră. Trist este că am vândut tot ce aveam pentru a continuă să ne îndatorăm celor care au ca scop principal „promovarea unei economii mondiale sănătoase, promovarea cooperării monetare internaționale, garantarea stabilității financiare, facilitarea comerțului internațional, contribuirea la un nivel înalt de ocupare a forței de muncă, la stabilitate economică și combaterea sărăciei”. Nimic din toate acestea nu par să se potrivească însă cu imaginea F.M.I. în România.

În timp ce marile puteri economice şi-au „rezervat” supremaţia în industrie, agricultură şi servicii,  României i s-a impus consumul. Dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani, atrag atenţia că, în ţara noastră, încă nu există o piaţă funcţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice al ţării noastre (după standardele Uniunii Europene şi F.M.I.) nu este, deocamdată, funcţional.

Am constatat cum, din aderarea României la Uniunea Europeană, în realitate, atât agricultura cât şi industria au avut de suferit, în timp ce sectorul financiar-bancar, serviciile şi turismul au continuat politica aceluiaşi „pe loc repaus”. Evident, țara noastră nu era pregătită din punct de vedere economic să adere la Uniunea Europeană. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească funcţionează, astăzi, pe datorie, în ciuda pronosticurilor optimiste oferite de guvernul Grindeanu. Sperăm doar ca falimentul să nu fie cuvântul de ordine al unei economii condusă pe ultimul drum în acordurile „Odei bucuriei”.

Că F.M.I. nu ştie nimic despre economia românească este evident. Problema gravă, pe care evităm să o punem pe tapet, este că nici specialiștii români care de vreo 27 de ani s-au perindat pe la Ministerul Economiei nu par să fi avut sau să aibă cunoştinţe temeinice despre economia României. Am pierdut prea multe fabrici, uzine sau combinate şi suprafeţe întregi de teren arabil au fost lăsate de izbelişte. Toţi aceştia, de la reprezentanţii F.M.I. la specialiştii noştri, trăiesc într-o lume a lor, teoretică, despre economie. Nu înţeleg şi nici nu par dornici să înţeleagă mecanismele reale ale unei economii precum cea a României, care miroase a faliment de prea multă vreme.

Aproape că este stânjenitor să vorbim azi despre eroi. Pentru că unora li se pare demodat, dar dacă nu o vom face astăzi, generația care va urma generației tinere nu va mai avea repere, nu va mai avea modele care să dea sens identității noastre. Din nefericire, și este o situație obiectiv constatată, în ultimii ani, manualele noastre de istorie deși ar trebui să ilustreze în mod corect istoria națională, consolidând legăturile dint…re cei tineri și trecut, nu fac altceva decât să rupă tânăra generație de identitatea lor națională, de tradiții, iar ei, eroii, abia dacă mai sunt amintiți, străbunicii noștri, memoria noastră colectivă, sau dacă vreți, legătura noastră certă cu trecutul și puntea către viitor. Da, ar fi normal și firesc, într-o Românie anormală și nefirească, să aprindem o lumânare, să-i rugăm să ne ierte pentru că nu știm să le urmăm exemplul, pentru că nu mai înțelegem astăzi sensul luptei și jertfei lor.
Ajungem astfel să rătăcim, căci fără repere, ne pierdem identitatea națională. Eroii și istoria tăcută a jertfei lor sunt acele repere pe care încet le pierdem din vedere, nu neapărat ignoranți, dar prea preocupați de condiția imediată, directă. Nu mai avem timp să ne hrănim sufletul cu aceste repere atât de necesare astăzi.

„Cu defectele și capriciile ei, primăvara asta mi-a intrat în suflet. Îmi amintește de tine, cu toane și nervi, cu zâmbetul complice și privirea curioasă, fără să mintă că e fericită. E doar o altă primăvară, care va trece fără să privească în urmă.”

(În fiecare din noi, împreună)

Se apropie Sfintele Paşte, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, aceasta semnificând Învierea Domnului nostru Iisus Hristos și asistăm pe parcursul acestor zile la un veritabil „marketing de cult ortodox”, Patriarhia Română punând la dispoziţia enoriaşilor tot felul de obiecte bisericești, unele chiar la promoții (sic!). Aceleași obiecte le găsim și online, la doar un „click” distanță de „Adaugă în coș”, căci mai toate mitropoliile au și magazine în spațiul virtual, la mare căutare fiind, după numărul de vizualizări într-unul dintre aceste magazine: produsele de pangar („candela îngeraș”, „tămâie Athos 500 gr.”, „mir sticla mare plastic”, „cărbune mare Grecia” ș.a.), dar și „tipar colivă”, „Biblia mică”, „Vas anaforă”, „Sfeșnic Rusia” sau „Cruce mare acoperiș” și toate acestea în funcție de buzunarul fiecărui enoriaș, cu prețuri cuprinse între 0.70 și 6.090 Ron.

De ce să mai fie nevoiţi enoriașii să cumpere din supermarket-uri sau pieţe, candele de diferite forme şi culori, improprii cultului creştin ortodox, când Patriarhia Română a personalizat propriile candele, de culoare galbenă, care se comercializează doar în biserici sau magazinele de profil. Mai lipsea să ni se spună că noul model de candelă este şi făcător de minuni!

Revenind și la „cele lumești”, mai nou, Noaptea Învierii a devenit un spectacol în care „mai marii noştri aleşi” stau în picioare în pridvorul bisericii, cât mai la vedere, pentru a se vedea gradul lor de evlavie, sau cât sunt ei de credincioşi. Că realitatea este alta o ştim cu toţii şi ne mai întrebăm la ce bun? Că de Paşti se iartă „greşelile greşiţilor”, nu mai ţine nimeni cont. În timpuri nu neapărat arhaice, în prezenţa vârstnicilor din orice comunitate, avea loc, în faţa bisericii, în ziua de Paşti, reconcilierea între familiile care au fost certate până atunci… O datină de mult apusă, s-ar grăbi unii să afirme şi nu departe ar fi de adevăr. Această sărbătoare creştină nu are nevoie de bani, nici de cheltuială, ci de voinţă şi de bună cugetare.

Cea mai dramatică constatare este aceea că românii sunt lipsiţi de speranţă, sărăcia care dezbină şi înrăieşte nu poate îmbuna lumea doar pentru o zi sau două. Că aceste rânduri ar fi trebuit să sune altfel o ştiu la fel de bine precum cei care citesc acum cele scrise, dar nu… Mai mult sau mai puţin conştienţi de faptul că Dumnezeu este întrupat în fiecare din noi, continuăm să ne amăgim cu noimele întâlnite la orice pas. Că ne propunem să fim mai buni şi nu reuşim, că suntem prea ocupaţi să vedem făţărnicia propriei persoane şi chiar mai mult, a celor din jur, iată doar câteva din temeiurile suficient de puternice pentru a înţelege ca măcar acum, în ultimul ceas, am putea să fim mai buni.

Vineri, 14 aprilie 2017, începând cu ora 10.00, Școala Gimnazială „Mexic” din București, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” și Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Municipiului București organizează Simpozionul cu tema: „Paștele, sărbătoare a luminii și bucuriei. Tradiții, credințe și obiceiuri la români”.
Cu acest prilej va fi vernisată și Expoziția de Fotografie „Rugăciuni în lemn”, cuprinzând un număr de 24 de fotografii cu troițe din zona Olteniei.

„Astăzi avem nevoie de o reluare a creşterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre externe.” Așa sună discursul celor care sunt în măsură să decidă soarta economică a României, doar că nu prea avem la dispoziţie multe surse financiare pentru a finanţa o creştere economică sustenabilă, exceptând fondurile europene, unde evoluţia în ultimii ani a fost dezamăgitoare.

Cabinetul Grindeanu a arătat în aceste trei luni de guvernare un interes permanent pentru redresarea și mai ales creșterea economiei în toate sectoarele de activitate. Sigur că la acestea trebuie să adăugăm capacitatea instituțiilor de decizie din teritoriu, respectiv atragerea investitorilor acolo unde este nevoie de prezența și intervenția capitalului privat, străin sau românesc.

La felul în care se prezintă, astăzi, economia românească, în anii următori există perspective de creştere a sectorului construcţiilor pe seama lucrărilor de infrastructură demarate de autorităţi şi în cazul dezvoltării de parteneriate public-private. În ceea ce priveşte comerţul şi serviciile financiare-imobiliare, acestea vor înregistra creşteri modeste pe termen mediu, deoarece consumul privat rămâne încă afectat de situația financiară a țării, în condiţiile în care ritmul de creştere al veniturilor se va menține sub media UE.

Aceiași direct responsabili de economia României astăzi aduc precizări privind acordarea unei importanţe mai mari mediului de afaceri privat și a transparenței acestuia. În teorie, lucrurile par atât de simple. „Soluţiile viabile vor fi rezultatul dialogului cu patronatele, sindicatele, mediul academic şi specialiştii în domeniu”, susţin specialiștii din economie și finanțe.

Dacă ar fi să analizăm evoluţia economiei româneşti, în raport cu media Uniunii Europene, în primul trimestru al anului 2017, industria rămâne, în continuare, sectorul prin care România ar putea beneficia de efectele revenirii mai rapide a cererii externe.

Creşterea sustenabilă viitoare va trebui, aşadar, să se bazeze pe industrie şi exporturi, fără a neglija însă cererea internă, amintind aici cazul Poloniei, singura economie din Europa care a evitat recesiunea de acum șase ani, profitând de competitivitatea exportatorilor, dar şi de cererea internă stabilă. Sigur, pentru toate acestea e  nevoie de specialişti în Executiv, nu doar în analiză, pentru a aplica tratamentele corespunzătoare structurii economice a României, despre care ne place să credem că încă poate fi redresată.

Reprezentanții Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Municipiului București au identificat de curând în Cimitirul Bellu, un Semn al „Aducerii Aminte”, acesta numărându-se printre puținele rămase astăzi să vegheze somnul de veci al eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial. Executat din ceramică bronzată sau din bronz, Semnul „Aducerii Aminte” era așezat pe fațada caselor unde au trăit și au învățat să-și facă datoria acești eroi morți pentru Patrie. Modelul, având dimensiunile 42×27 cm, a fost întrebuințat și ca ornament pentru monumente și porți de cimitire ale eroilor.
Printre eroii de atunci care își dorm somnul de veci în Cimitirul Bellu din București, reprezentanții Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Municipiului București l-au identificat de curând pe Căpitanul Petre N. Georgescu, avocat din Craiova, căzut în luptele din Argeș, în ziua de 30 octombrie 1916.
Monumentul său funerar este vegheat de Semnul „Aducerii Aminte”, înființat de către Societatea „Cultul Eroilor” pentru a cinsti fiecare familie care a avut un fiu căzut în război.