Anul 2016 aduce românilor două momente electorale importante, alegerile locale şi cele parlamentare, ambele scrutine fiind organizate după noi reguli, în urma modificării legislaţiei electorale în cursul anului trecut.

În privinţa alegerilor locale, noua legislaţie prevede alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, aşa cum s-a întâmplat şi în 2012, în schimb, noua lege prevede că preşedinţii de Consilii Judeţene nu vor mai fi aleşi prin vot direct, ci vor fi aleşi din rândul consilierilor judeţeni, prin votul majorităţii. Așa cum era de așteptat, măsura a fost contestată de unii politicieni, care au susţinut că un astfel de sistem electoral avantajează partidele mari, primarii în funcţie şi candidaţii cu notorietate, dezavantajând partidele mici şi candidaţii din afara sistemului. În plus, se cunoaște faptul că rezultatul alegerilor locale ar putea influenţa şi politica viitoare de alianţe, în perspectiva alegerilor parlamentare, cu atât mai mult cu cât vor avea loc negocieri politice în consiliile judeţene pentru stabilirea şefilor de Consilii Județene.

În ceea ce priveşte alegerile parlamentare, din toamna acestui an, legislaţia prevede revenirea la scrutinul pe listă, folosit ultima dată la alegerile din 2004, dar și o scădere a numărului de parlamentari. Astfel, vor fi aleşi 308 deputaţi, plus 18 deputaţi ai minorităţilor, şi 134 de senatori. Legislativul va număra 466 de deputaţi şi senatori, faţă de 588, câţi au fost aleşi în 2012. Diaspora va fi reprezentată în continuare de 4 deputaţi şi 2 senatori, o premieră constând însă în introducerea votului prin corespondenţă pentru acest tip de alegeri.

Cu toate acestea, două treimi dintre români habar nu au care este rolul Parlamentului în general şi al sistemului parlamentar bicameral în particular, al preşedintelui şi al Guvernului. Să ne surprindă că doar 34% dintre cei chestionaţi, conform unui studiu recent, au identificat scopul Parlamentului – acela de a legifera? Alţi 34% dintre respondenţi au afirmat că rolul Parlamentului este să vegheze la bunul mers al ţării şi să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei, iar restul au vorbit despre rolul de conducere, de reprezentativitate, despre asistenţă socială sau rol economic, iar 10 % au dat răspunsuri negative la adresa Legislativului. Asta aşa pentru a ne face o idee despre cei care de 26 de ani votează democratic în România. Nu ar fi rău dacă buletinele de vot ar include pe viitor şi câteva întrebări din Constituţia României.

Ştiţi însă ce e și mai trist? Că la ultimele alegeri, în secţiile de votare din România, nu vom scrie despre cele din diasporă, am văzut prea puţini tineri, dar suficient de mulţi bătrâni care atunci când au avut ştampila de vot în mână s-au gândit la viitorul nepoţilor lor. România ultimilor ani suferă de o criză acută de ignoranţă a tinerilor, pentru care non-valorile au devenit valori şi modele.

Scriam și cu alte ocazii despre cum aproape o jumătate de secol ni s-au predat lecții împotriva „capitalismului imperial”, în timp ce astăzi câteva țări insistă să predea României lecţia despre „democraţie şi statul de drept”. E curios cum germani, francezi sau americani ştiu mai bine decât noi ce ne lipseşte şi de ce avem nevoie, în ce direcţie ne îndreptăm din punct de vedere economic şi ce efecte are criza politică perpetuă care s-a generalizat. Sau poate toate acestea sunt fireşti într-o Românie nu atât a românilor, nici a „străzii”, așa cum se încăpățânează unii să creadă, cât mai degrabă o „colonie”. Sau poate astfel se înțelege în anul de grație 2016, statul de drept.

Aceasta este România în care ideea „statului de drept” se raportează la cel sau cei care cred că, aplicând teoria, guvernarea tehnocrată este singura soluție viabilă pentru salvarea României, sau cei care cred că românii pot fi în continuare batjocoriți și umiliți de către o clasă politică care iată, se pregătește deja de alegerile locale și parlamentare.

România care în ceea ce privește categoria „stat de drept”, acceptă din literatura de specialitate toate cele câteva zeci de definiții ale ei, ceea ce este firesc dacă avem în vedere faptul că cel mai adesea este tratată în interdependență cu categoria de „democraţie” căreia îi găsim alte câteva zeci de definiții.

O Românie în care unii vor să muncească și alții care protestează împotriva locurilor de muncă. O Românie în care câinii fără stăpân sunt protejați și miile de persoane mușcate de aceste animale sunt victime colaterale. O Românie în care cetățenii minoritari se bucură de favoruri mai ceva decât în propriile lor state. O Românie care deși este la masă cu restul europenilor se hrănește în continuare cu mâna făcută căluș. O Românie în care statul se face că vinde, dar nu are ce, în afara unor grămezi de fier vechi. O Românie tot mai des silită să meargă în genunchi, doar de dragul celor care ne cunosc mai bine interesele.

Lista poate continua pentru că este lungă, în timp ce România în care „statul de drept” este ceea ce vrea fiecare, seamănă tot mai mult cu o „colonie”.

În continuare, România suportă o democraţie cu iz de servilism pentru care plătim datorie externă şi suntem obligaţi să memorăm pe de rost lecțiile despre statul de drept și valorile europene.

La început de an 2016, prezicători, astrologi, numerologi și clarvăzători anunță mai ceva ca în Evul Mediu, un an plin de evenimente. Unii liniștesc, alții dau fiori pe șira spinării românilor creduli care deja fac scenarii apocaliptice, de la catastrofe naturale şi războaie, la invazii musulmane din Germania până în buricul României, la Bumbești-Jiu.

Pe harta țării noastre, lucrurile par și mai bine așezate. Avem un guvern de tehnocrați, sau cel puțin așa credeam până de curând, când am înțeles că nu competențele miniștrilor sunt cele care asigură o parte din puterea executivă României, ci semnul Scorpionului. Ce înseamnă aceasta? Că la nivelul actualului guvern, aflat sub incidența semnului zodiacal amintit, vor fi întâlnite foarte des schimbări de energie, când pozitive, când negative, și vor rezista doar cei extrem de puternici, solizi și verticali. Sigur, nu la propriu toate acestea, căci esențele puternice sunt păstrate în sticluțe mici, pare să fie și vorba preferată a primului ministru, iar cât privește ultima caracteristică preconizată de acești noi analiști economici și politici, la care majoritatea televiziunilor de top apelează din motive de rating, ne exprimăm întreaga certitudine. Vă lăsăm dumneavoastră ghilimelele și nu pentru că numele ziarului nostru impune să știm mai bine decât oricare alții ce înseamnă „vertical”.

De la aceiași analiști de ocazie, mai aflăm și că noul an va fi unul de anvergură politică. Era și greu de apreciat acest lucru, știind că 2016 este un an electoral, cu alegeri locale și parlamentare. Dar nu, toate acestea nu țin de apucăturile clasei politice românești, ci de intrarea lui Marte în ecuație. Până în luna septembrie Marte va sta pe teritoriul acesta al politicii, și ținând cont că mai și retrogradează, vă puteți imagini singuri ce probleme vor apărea.

Soluțiile sunt așadar în mâna celor care dezinteresat ne vor binele: prezicători, astrologi, numerologi, clarvăzători și, ne permitem noi să spunem acum, că tot vorbeam de ecuație, politicieni. Vă lăsăm pentru a doua oară așadar, să puneți ghilimelele acolo unde considerați că este cazul.

Iată cum, în anul 2016, previziunile devin o nouă sursă de informare pentru românul, aflat pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în privinţa ponderii cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare în PIB, la investiții în educație, din punct de vedere al ratei de „alfabetizare financiară” a populaţiei, a transporturilor, a reciclării, a ratei de absorbție a fondurilor europene, la accesarea internetului și a investițiilor. Că lista poate continua, acest lucru se datorează iată, din nou, doar conjucturilor nefaste și destinului, nicidecum nouă românilor responsabili și celor care ne conduc.