Românii între inflație și previziuni

A rămas la fel de neclar, şi cu noul Cabinet condus de Victor Ponta şi echipa sa, dacă România va continua umilinţa, încheind alte acorduri cu FMI. Dacă guvernul acesta nu va încheia niciun acord, cu siguranţă vor face împrumuturi cei care îi vor urma lui Victor Ponta. În loc să încerce să rentabilizeze o serie de companii Guvernul continuă politica de falimentare şi executare silită a acestora, la fel ca și predecesorii, în vederea scoaterii lor de pe piaţă şi facilitării ocupării poziţiilor, rămase astfel vacante. Vă întrebaţi poate ce au astăzi în comun explicaţiile date de noii membrii ai Guvernului, prea prezenți în emisiuni televizate și parcă prea puțin implicați în activitățile ministeriale şi coşul de consum al românilor, asta pentru că tot ne apropiem de Sfintele Paşte şi toţi românii se pregătesc să sărbătorească „aşa cum se cuvine”.

Într-o economie de piaţă funcţională, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecinţă, cu un leu se poate cumpăra mai puţin (aproape nimic), respectiv un leu valorează mai puţin decât valora anterior. Pe scurt aceasta ar fi şi definiţia inflaţiei.

Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele deţin un autoturism şi consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentaţia vegetariană. Să nu uităm însă că majoritatea românilor nu concep ca de pe masa de Paşte să lipsească mielul, drobul sau pasca. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populaţiei, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse şi servicii o au în măsurarea inflaţiei.

La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi serviciile care intră în consumul gospodăriilor populaţiei, inclusiv: articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina); bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale şi maşinile de spălat); serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe).

Comparând preţul coşului de consum în ultimii ani, am ajunge la următoarea concluzie: toate bunurile şi serviciile consumate în gospodăriile populaţiei pe parcursul anului sunt reprezentate de un „coş” de produse. Fiecare produs din acest coş are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a inflaţiei este dată de preţul coşului integral într-o anumită lună comparat cu preţul acestuia în aceeaşi lună a anului precedent. Inflaţia a crescut constant în ultimii ani şi continuă să crească, ajungând la 3,5% în 2014, în timp ce specialiştii doar îşi dau cu părerea și fac previziuni optimiste folosind cuvinte goale de conţinut… asemenea coşului de consum al românilor.

Altfel despre Brâncuși

„Timpul perfecţionează spiritul românesc” afirma Constantin Brâncuşi fără să îşi imagineze măcar, dimensiunea colosală la care avea să ajungă întregul său destin. Brâncuşi continuă să existe în noi, prin operele sale. Încă nu ştim dacă numele său este deasupra sculpturilor pe care le-a realizat sau viceversa. De fapt nici nu ştim dacă îl putem separa pe Brâncuşi de creaţia sa. Ştim că titanii se pot dezice la un momendat de creaţia lor. Forţa lui Brâncuşi vine însă din energia pe care creaţia sa o generează. El este una cu materia căreia i-a dat viaţă. Mai ştim de asemenea că despre Brâncuşi nu este niciodată nepotrivit să aminteşti, sau să-i cinsteşti memoria, printr-un pios omagiu. La 57 de ani de la plecarea sa, rămâne irepetabil, ca de altfel întreaga sa operă.

Dacă ceea ce marele Brâncuşi crea în urmă cu aproape 90 de ani la Târgu-Jiu, iar noi nu putem nici măcar recondiţiona sau restaura, înseamnă că tot acest amar de ani a trecut degeaba pe lângă noi. Cel puţin eu abia în ultimii ani am înţeles cât de bine i se potriveşte apelativul de Titan lui Brâncuşi. În comparaţie cu forţa sa creatoare, noi pozăm astăzi în ipostaze infime. Scriam în urmă cu ceva timp că oraşul Târgu Jiu a avut şansa unică, în felul ei, de a fi părtaş la ceea ce am putea numi… miracolul Brâncuşi. Târgu Jiul fără Brâncuşi nu ar fi fost Târgu Jiu. Oraşul este impregnat în spiritul marelui Brâncuşi.

Mi se pare însă să oricâte apelative vom avea la adresa lui Brâncuşi totdeauna vom fi în imposibilitate de a reda întreaga sa complexitate spirituală. Brâncuşi încă ne depăşeşte limitele. „Există un scop în toate lucrurile. Pentru a-l înţelege, trebuie să te desfaci de tine însuţi” – afirma Brâncuşi; dar noi tot nu am reuşit. Trăim fără a avea un scop clar definit şi asta pentru că viaţa noastră este în sine o umbră. Ori din umbră nu ne putem desface pe noi înşine. Brâncuşi a înţeles această filosofie aparent simplă şi a aplicat-o propriului destin, pe care, precum lutul, l-a modelat după propriile-i exigenţe. Scopul său a fost acela de a bucura mintea şi inima celor ce îi priveau, îi privesc şi îi vor privi lucrările, adică sufletul său. Fiecare operă a sa emană o anume energie, fiind pline de spiritualitate intrinsecă. Lucrările sale sunt asemeni unor chei, pe care Brâncuși ni le-a încredințat, nouă gorjenilor la plecare pentru a le putea folosi în deschiderea altor porți spre cunoaștere. Când a plecat însă a închis aceste porți, iar noi ne-am trezit cu prea multe chei, pe care nici până astăzi nu am învățat să le folosim.

Raport activitate Filiala Gorj S.Ş.I.R. 2013-2014

Filiala Gorj a S.Ş.I.R. a avut la început, la fel ca multe altele, statutul de subfilială, fiind înfiinţată la 15 aprilie 1962 de către filiala Craiova a Societăţii de Ştiinţe Istorice. Prima sesiune ştiinţifică a subfilialei Târgu-Jiu a avut loc în luna iunie a anului 1964, pentru ca la 11 decembrie 1965, aceasta să fie transformată în filială.

Încă de la început, activitatea ştiinţifică a Filialei Gorj a fost una complexă şi variată, în ultimii trei ani, aceasta s-a intensificat, devenind tot mai bogată, pe plan naţional şi judeţean, prin organizarea de simpozioane, schimburi de experienţă în domeniul didactic şi ştiinţific, editare cărţi, sesiuni omagiale, întâlniri cu elevii şi reprezentanţii comunităţii locale, Bisericii, presei etc. Totodată am fost prezenţe active la activităţile desfăşurate în plan naţional.

*

*         *

În perioada 2013-2014, Filiala Gorj a S.Ş.I.R. a întreţinut relaţii de colaborare la nivelul judeţului, bucurându-se de sprijinul unor instituţii locale importante precum: Primăria Municipiului Târgu-Jiu şi Consiliul Local, Consiliul Judeţean Gorj, Prefectura Gorj, Muzeul de Istorie şi Arheologie „Alexandru Ştefulescu”, Serviciul Judeţean  al Arhivelor Naţionale Gorj, Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”, Protoieria Târgu-Jiu, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” Târgu Jiu, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Gorj, Asociaţia Veteranilor de Război – Filiala Gorj, Centrul Judeţean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Gorj, Comandamentul Judeţean de Jandarmi Gorj.

Ne bucurăm de o relaţie excelentă cu Biroul Executiv al S.Ş.I.R., care are ca fundament o colaborare îndelungată şi o cunoaştere profundă a activităţii noastre.

Ca reprezentanți în Biroul Executiv, în calitate de vicepreşedinte, prof. dr. Gheorghe Nichifor și membru, prof. Andrei Popete-Pătrașcu, au participat la întrunirile periodice desfășurate la București, implicându-se în adoptarea hotărârilor Societăţii şi în materializarea acestora.

*

*         *

Pentru o înţelegere corectă a evoluţiei noastre din ultima vreme, vă propunem o tratare cronologică, pe acţiuni concrete, cu scurte comentarii, acolo unde este cazul.

În anul  2013, filiala Gorj a S.Ş.I.R. număra 40 membri, majoritatea dintre aceştia desfăşurând o susţinută activitate în cadrul filialei.

În luna mai, Filiala Gorj a găzduit lucrările Consiliului Național al Societății de Științe Istorice din România. Acestea au debutat sâmbătă 25 mai, la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, acolo unde se află și sediul Filialei Gorj a S.Ș.I.R., în prezența oficialităților județene, a vicepreședinților Consiliului Județean, Mădălina Ciolocoi și Ciprian Florescu, a reprezentanților Inspectoratului Școlar Județean Gorj, Serviciului Județean al Arhivelor Naționale – Gorj, Muzeului de istorie „Alexandru Ștefulescu”. Cu acest prilej a fost inaugurată Sala de ședințe „prof. Ion Cojocaru”, în memoria regretatului profesor de matematică, mulți ani și director al acestui liceu. Organizatorii au propus invitaților din țară o expoziția de carte „Istorici gorjeni și cărțile lor”, vernisajul Expoziției de fotografie „Târgu-Jiu. Repere pentru secolul XXI” (Fotoclub C.N.E.T.), videoproiecția: „Actualitatea mesajului istoric în rândul elevilor” – Cercul Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu” C.N.E.T. ș.a. În cadrul lucrărilor Consiliului Național al Societății de Științe Istorice din România a avut loc dezbaterea intitulată „De ce istoria în școală?”, moderată de prof. univ dr. Bogdan Murgescu, prezentarea Raportului Comisiei de Cenzori a Societății de Științe Istorice din România dar și a rapoartelor de activitate ale filialelor S.Ș.I.R. prezente la Consiliul Național.

La începutul lunii iunie, în fiecare an, gorjenii omagiază memoria lui Tudor Vladimirescu, prin ample manifestări ce se derulează pe Câmpia Soarelui de la Padeş. Au fost prezenţi din partea conducerii Filialei judeţene profesorii Gheorghe Nichifor şi Andrei Popete-Pătraşcu, cu alocuţiuni evocatoare.

În luna iulie 2013, prof. Dorina Nichifor, prof. Dorel Șorop, prof. Mircea Croitoru și prof. Elena Cornoiu, din partea Filialei Gorj au participat la Cursurile de vară, organizate la Cluj-Napoca sub egida S.Ş.I.R.

La data de 9 august, prof. dr. Gheorghe Nichifor, preşedintele Filialei Gorj a fost invitat să participe la manifestarea evocatoare „Pelerinaj de suflet românesc. Poiana lui Mihai Viteazul”, la Schela-Gorj.

În săptămâna care precede deschiderea anului şcolar, s-au desfăşurat sub coordonarea prof. dr. Dorina Nichifor, inspector de specialitate, Consfătuirea cadrelor didactice care predau disciplina istorie. În cadrul lucrărilor, preşedintele filialei, ceilalţi membri ai Biroului, au distribuit revista „Studii şi Articole de Istorie” şi au informat cu privire la acţiunile din următoarea perioadă. Întrucât unii vorbitori au solicitat ca în cadrul publicaţiei S.Ş.I.R. să se regăsească mai multe materiale privind didactica şi metodica predării istoriei, preşedintele filialei s-a angajat să informeze conducerea centrală. Totodată a făcut un apel la membrii filialei să trimită materiale  în vederea selectării pentru publicare. S-a insistat pe apariţiile editoriale, prezenţa membrilor filialei în mass-media locală (radio, televiziune, presă scrisă), participarea la momentele omagiale, implicarea elevilor şi comunităţilor locale în evocări istorice, optimizarea inventarierii fondurilor arhivistice locale şi a monumentelor istorice etc.

Pe data de 9 octombrie 2013, Filiala Gorj S.Ș.I.R. a fost organizat Sesiunea de comunicări ,,Ziua Holocaustului în România”, acţiune desfăşurată la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu.

Cu prilejul aniversării a 97 de ani de la Bătălia de la Podul Jiului, membrii S.Ş.I.R. Gorj au luat parte la manifestările dedicate acestui eveniment, iar preşedintele filialei Gorj, prof. dr. Gheorghe Nichifor a rostit un discurs evocator în Piaţa Revoluţiei din Târgu-Jiu, despre importanţa istorică a zilei de 14 octombrie.

Considerând că o serie de activități extracurriculare oferă şansa apropierii elevilor de un domeniu sensibil, a cărui vulnerabilitate reclamă măsuri imperative pentru protecţia şi conservarea sa, Filiala Gorj a S.Ş.I.R. (prof. Andrei Popete şi Gheorghe Nichifor) a demarat proiectul „Istoria de lângă noi”, adresat elevilor, pentru conștientizarea importanței obiectivelor istorice. A fost organizată o primă activitate în data de 28 octombrie 2013, constând într-o vizită de documentare, cu un grup de elevi de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, la  ansamblul arhitectural-istoric Cornea Brăiloiu din Târgu-Jiu, compus din casa boierească şi biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ambele obiective fiind incluse pe lista monumentelor istorice din România.

În ziua de 9 noiembrie 2013, Cercul Metodic Târgu-Cărbunești al profesorilor de istorie, alături de Centrul Metodic Valea Jiului, Centrul Metodic Târgu-Jiu și Filiala Gorj a Societății de Științe Istorice din România au organizat aplicația extracurriculară comună a profesorilor de istorie din Gorj intitulată „Pe urmele moților. Țara Zarandului, trecut și prezent”.

La 1 Decembrie, S.Ş.I.R. Gorj a participat la activităţi omagiale prilejuite de Ziua Naţională a României – 2013, iar în data de 22 decembrie, membrii filialei, alături de reprezenanții Cercului Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu” au omagiat eroul martir Mihai Cristian Oancea, prin depunerea unor coroane de flori la bustul acestuia.

Cu prilejul aniversării a 120 de ani de la naşterea Ecaterinei Teodoroiu, în perioada 13 – 17 ianuarie 2014, Filiala Gorj a organizat o serie de manifestări desfășurate sub genericul: „Omagiu eroinei de la Jiu” (simpozioane, lansări de carte, concursuri, vizite de documentare, proiecții video ș.a.)

Filiala este activă în mass-media locală, în publicaţiile „Vertical(rubrici permanente profesorii Cornel Şomîcu şi Andrei Popete, de asemenea Valentin Pătraşcu, Albinel Firescu, Gheorghe Calotoiu, Alexandru Bratu, Ion Hobeanu); în cadrul emisiunilor postului local „N-Sat TV”.

Au loc deplasări frecvente în teritoriu, documentarea implicând cooperare cu factorii locali. Aceasta ne permite conturarea unei imagini vizibile în rândul opiniei publice din Gorj, care ştie în ce constă activitatea Filialei Gorj a S.Ş.I.R.

Remarcăm, de asmenea,  prezenţa în comisia de Heraldică a judeţului Gorj, a membrilor filialei noastre: prof. dr. Gheorghe Nichifor, prof. dr. Dumitru Hortopan, prof. Alexandru Bratu. Aceasta are ca îndatorire pentru următorii ani să realizeze în colaborare cu Comisia de specialitate de la nivel naţional stemele tuturor localităţilor din judeţ. Până în prezent s-au finalizat stemele tuturor oraşelor, precum şi pentru 12 comune.

Membrii Filialei noastre participă frecvent la activităţile şi proiectele desfăşurate de Asociaţia Documentariştilor Gorjeni, care numără 30 de pasionaţi ai istoriei, de diferite profesii: cadre didactice, ingineri, jurişti, jurnalişti, preoţi ş.a.

Ca urmare a protocolului parafat în urmă cu patru ani cu reprezentanții Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor” – Gorj și în ultima perioadă Filiala Gorj S.Ș.I.R. a participat la acţiuni specifice precum: îngrijirea monumentelor închinate eroilor neamului, prezenţa la manifestările comemorative şi omagiale, realizarea de medalioane istorice, integrarea elementelor de istorie locală în predarea la clasă etc.

Periodic pagina web a Filialei Gorj a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România (www.ssirgorj.wordpress.com), este actualizată cu activitățile desfășurate în cadrul filialei. Aceasta este astăzi un instrument foarte util, pentru toţi membrii filialei, bucurându-se de aprecieri.

Conţine rubrici permanente precum Statutul S.Ş.I.R.; Activităţile desfăşurate de Filiala GorjUtile (fondurile arhivistice în format online ale servicilor judeţene de arhivă Gorj, Dolj şi Bucureşti, lista reactualizată a monumentelor istorice din judeţul Gorj), Studii şi articoleFilme documen-tareRecenziiDiverse (imagini de la activităţile desfăşurate de Filiala Gorj a S.Ş.I.R.) şi multe altele. Prof. Andrei Popete-Pătrașcu administrează această pagină web, precum și un blog al profesorilor de istorie din Gorj (www.historicagorj.wordpress.com)

Sub egida Filialei Gorj a S.Ş.I.R. în anii 2013-2014 au apărut mai multe lucrări:

Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor, Nicolae Hasnaş – “medicul” liberalismului gorjean, Craiova, Editura Arves, 2013.

Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor, Viaţa cotidiană din judeţul Gorj, în mărturii ale vremii (1948-1953), Iaşi, Editura Pim, 2013.

Gheorghe Nichifor, Despre “titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului, Iaşi, Editura Pim, 2014.

Structura Biroul Executiv Judeţean al Societății de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, cuprinde:

– prof. dr. Gheorghe Nichifor – preşedinte 
– prof. Alexandru Bratu – vicepreşedinte 
– prof. Cornel Şomâcu – secretar general 
– prof. Andrei Popete-Pătraşcu – trezorier 
 
– prof. dr. Gheorghe Gorun – preşedinte Comisie
– prof. dr. Dumitru Hortopan – preşedinte Comisie
– prof. dr. Maria Cochină – preşedinte Comisie
 
– prof. dr. Dorina Nichifor – membru
– prof. Vasile Udroiu – membru
– prof. Dorel Şorop – membru
– prof. Marcela Mrejeru – membru
– prof. Albinel Firescu – membru
– prof. Mircea Croitoru – membru

Misterioase monumente megalitice în Gorj, asemănătoare celor de la Stonehenge

Curiozitatea oamenilor a fost stârnită întotdeauna de lucrurile misterioase şi neobişnuite din jur, exercitând o anume influenţă asupra noastră, un soi de atracţie care stimulează imaginaţia şi de la care cu greu ne-am putea sustrage.

Un astfel de subiect îl poate dezvolta şi prezenţa monumentelor de dimensiuni impresionante constituite dintr-una sau mai multe pietre de mari dimensiuni, aliniate, ridicate de către oameni, în general în cursul preistoriei, fără ajutorul mortarului și nici al cimentului pentru a-i fixa structura. Vorbim desigur despre construcţiile megalitice al căror nume provine din termenii grecești megas (μέγας) „mare” și lithos (λίθος) „piatră”.

stonehenge

Uriaşe blocuri de piatră cioplită sau granit. Înfipte în sol sau doar aşezate pe el. Izolate sau în grupuri. Cercuri, arce, bolţi, alei de piatră atât de lungi încât juri că delimitează piste de aterizare. De altfel, multă lume e convinsă că au fost create de extratereştri sau cu ajutorul acestora. Oricum, o explicaţie terestră nu prea există. Megaliţii sunt prezenţi peste tot pe glob, dacă unora dintre ei nu li s-a pierdut deja urma şi aşteaptă cuminţi, de câteva milenii, să înţelegem ce-i cu ei.[1] În linii mari megaliţii sunt de trei feluri: menhirul (o piatră mare, verticală), cromlehul (ansamblu de menhire dispuse circular) şi dolmenul (o piatră plată orizontală aşezată peste două sau mai multe menhire).[2]

Arheologul francez Eugene Pittard consideră că în ţara noastră, elemente şi construcţii megalitice propriu-zise sunt foarte puţine la număr comparative cu alte ţări, interesul fiind cu atât mai mare la identificarea vreunui „uriaş bloc de piatră”.[3]

Prezenţa unor astfel de „pietre” de dimensiuni foarte mari pe teritoriul Gorjului, asemănătoare celor de la Stonehenge, suscită în continuare interesul, curiozitatea şi fascinaţia celor care întâmplător, sau cercetând subiectul, au aflat de existenţa lor.

Consultând o serie de lucrări referitoare la judeţul Gorj, am identificat astfel de monumente megalitice, adică menhiri, dolmeni, cromlehuri şi camere mortuare rezultate din combinaţia acestora, în localităţi precum Schela sau Polovragi, vechi de câteva mii de ani.

Misterioasele construcţii megalitice din Gorj s-au aflat de-a lungul timpului în atenţia unor cercetători precum Alexandru Ştefulescu, cel care în prefaţa uneia dintre cele mai valoroase cărţi de istorie locală, „Gorjul istoric şi pitoresc”, preciza că „din epoca preistorică abia se află câteva menţiuni sporadice pe ici pe colea. Între Schela şi Arsuri se află pe un frumos platou ce se numeşte «Hărăboru» pe care se văd petri înfipte în pământ şi locuitorii le zic «Morminţii Hărăborenilor». Aceşti morminţi sunt un monument dolmenic din timpul perioadei de peatră lustruită şi de bronz.[4]

În anul 1897, arheologul Teoharie Antonescu semnalează oficial că acolo exista un monument megalitic format din numeroase pietre echidistante – menhiri – dispuse în mai multe șiruri de pietre înfipte în pământ și rânduite la egală distanță una de alta formând un dreptunghi regulat, care la rândul său închidea un șir de trei cercuri concentrice de piatră de aceași mărime ca cele din dreptunghiul exterior și tot la aceași adâncime înfipte în pământ. Sub unele dintre aceste pietre s-a identificat şi un strat subțire de cenușă amestecată cu cioburi de oale și resturi de cărbuni și obiecte de piatră.

Acest monument megalitic fusese identificat pe locul numit „Gruiul Muierilor” din apropierea localităţii Schela şi de autenticitatea lui nu există îndoială, dar trei ani mai târziu, Nicolae Densuşianu mergând la faţa locului,[5] nu a mai găsit aproape nimic din tot ceea ce anunţase Teoharie Antonescu şi semnalaseră de altfel şi alţii, ca de exemplu intelectualul Witolld Rolla Piekarski.

Mai târziu, în 1921 savantul C.S. Nicolăescu Plopşor, nepot al deputatului gorjean Dincă Schileru (originar din Schela Gorjului),  nu a mai găsit absolut nimic. Oricum ceva fusese acolo şi chiar Nicolae Densuşianu  identificase  câţiva „menhiri” izolaţi care aveau însă o înălţime foarte mică.

Să mai precizăm deasemenea faptul că „Morminţii Hărăborenilor” sunt menţionaţi şi în două documente (hrisoave) datând din secolul al XVII-lea.[6]

Stranie aşadar prezenţa acestor megaliţi preistorici, posibil cu rol funerar, în localitatea din nordul Gorjului, dar şi mai inexplicabilă este ulterioara lor dispariţie, în decursul a doar câtorva decenii.

Acelaşi istoric gorjean Alexandru Ştefulescu, semnala existenţa unui alt monument megalitic pe teritoriul Gorjului în lucrarea „Mânăstirea Polovragi”: „Pe malul stâng (al Olteţului – n.n.) deasupra peşterii, este o cetate cu ziduri de peatră, iar mai sus este «Oborul Jidovilor», o încăpere săpată natural în stâncă şi tot mai sus se vede un şir de Petri rotunde fără nici o ordine, ceea ce denotă o dizlocare a lor”. [7]

Locul indicat de Alexandru Ştefulescu fusese studiat se pare şi de arheologul Teoharie Antonescu, cel care preciza că identificase pe malul stâng al râului Olteţ, un şir de pietre rotunde considerate a fi „un misterios dolmen”, alcătuit din pietre „de câte un metru şi mai bine”,[8] purtând numele de Oborul sau Ocolul Jidovilor.

Să fie acest loc din Munţii Polovragi amintiri ale unor seminţii preistorice, întruchipând lumea fabuloasă a uriaşilor atestată de unele credinţe din mitologia populară?

Să mai precizăm că au fost descoperite aici şi „rămăşiţele unui schelet cu cioburi de peatră şi de lut, perpendicular în posiţiune sezândă pe pământ, cu bărbia rezemată pe genunchi şi cu mâinile legate probabil împrejurul capului”.[9] Identificarea unui asemenea monument funerar îl determină pe istoricul gorjean Alexandru Ştefulescu să afirme: „că acest chip de înmormântare denotă atât vechimea, cât şi gradul de cultură a popoarelor de odinioară, ce cu mii de ani au locuit aici înaintea dacilor.[10]

Acelaşi Teoharie Antonescu publica în „Buletinul oficial al Ministerului Instrucţiunii Publice” din anul 1897 şi date despre un obelisc de granit descoperit pe vârful dealului situat deasupra Mănăstirii Polovragi, pe malul stâng al Olteţului,[11] despre care Nicolae Densuşianu scria că reprezintă „un fragment al unui monument arhaic, unic în felul său între monumentele preistorice ale Europei, ce le cunoaştem până azi”.Obeliscul de la Polovragi[1]

Obeliscul, cu patru feţe poleite avea 1,09 metri înălţime, fără nicio inscripţie, a fost desenat în anul 1902 şi publicat în „Dacia Preistorică” de către Nicolae Densuşianu, cel care aprecia că este vorba despre „o columnă monolitică de granit, tăiată în patru feţe şi terminată la vârf prin o mică piramidă; un obelisc în formă puţin phallică, ce a fost înfipt într-o bază de lespezi tăiate şi îngropate în pământ. Obeliscul de la Polovragi este, desigur, unul din monumentele preistorice ale Daciei[12].

Distinsul cercetător gorjean Zenovie Cârlugea, afirmă în lucrarea „Dacoromânia profundă” că „peştera, cetatea de deasupra, de pe Muntele Polovragi, încăperea naturală numită Oborul Jidovilor situată în apropiere, dolmele preistorice de care vorbeşte Gr. Alexandrescu, obeliscul reconstituit figurativ şi comentat de Nicolae Densuşianu, alcătuiesc la un loc, un complex de arheologie preistorică ce se impune a fi mai amănunţit cercetat şi pus în valoare[13]. Să mai precizăm şi faptul că potrivit tradiţiei, în peştera de la baza cetăţii, a locuit zeul dacilor, Zalmoxis. În preajma sa se găseau vraci, medici sau preoţi cunoscători ai secretului cultului, dar şi ai tainelor vindecării bolilor din trecut.

În Gorj sunt bine reprezentate şi sculpturile megalitice, care în mod sigur faţă de tot ce s-a enumerat anterior, atestă cea mai mare vechime a activităţii omeneşti. O parte din ele au fost semnalate de către Nicolae Odobescu şi publicate în „Dacia Preistorică”. Este vorba de o „Babă” aflată la izvorul Gilortului, de o stâncă numită „Mamă” aflată în aval de Tismana, sau de „Buha” de la Săcelu la baza căreia cercetătorul Ilie Huică, doctor în geologie, a evidenţiat şi o altă unicitate în România, adică un ansamblu unitar de găuri săpate regulat între ele în stâncă, de mărimea a adăposti un cadavru – construcţie asemănătoare cu un columbar pentru urne de incineraţi.[14]

Acestor construcţii misterioase de pe teritoriul Gorjului le putem adaugă şi Inelul de piatră” din Cheile Sohodolului. Este greu de apreciat dacă această veritabilă „fereastră” prin care poate fi privit cerul este un geofact sau un artefact. Scopul este discutabil: de la altar pentru sacrificii, până la vechi observator astronomice, portal sau poate parte a unui complex megalitic. Pentru a răspunde cât mai exact, ar trebui studii de teren complexe şi interdisciplinare. Nu întâmplător credem, în partea superioară, lateral dreaptă, se află un orificiu circular, vizibil şi în cazul altor portaluri, precum cel din Munţii Trascău, pe platoul Bedeleu.  

O serie de cercetători, istorici, arheologi sau documentarişti precum Alexandru Ştefulescu, Teoharie Antonescu, Nicolae Densuşianu, C.S. Nicolăescu-Plopşor, Constantin N. Zăvoianu, Nicolae Simionescu, Ilie Huică sau Zenovie Cârlugea s-au aplecat iată cu multă atenţie asupra cercetării acestor misterioase construcţii a căror monumentalitate continuă  să impresioneze şi după dispariţia lor aproape în întregime. Despre amintirea hărăborenilor şi a jidovilor, a monumentelor megalitice construite de aceştia pe teritoriul Gorjului, vorbesc iată nu doar legendele. Sunt toate acestea posibile dovezi şi urme ale existenţei unei civilizaţii de mult dispărute: pelasgii?  Ştim sigur însă că aceste vestigii au existat şi păstrăm regretul că deşi astăzi Gorjul ar fi putut avea cel puţin un ansamblu megalitic asemănător celui de la Stonehenge, misterios aceste construcţii preistorice au dispărut pentru totdeauna.


[1] Dana Isabelle Zarojanu, Megaliţi, mega-mistere, în „Flacăra”, nr. 8-9, august-septembrie 2012.

[2] Ibidem.

[3] Dan Corneliu Brăneanu, Gorjul, complexitate istorică, politică şi spirituală, comunicare susţinută la Simpozionul Naţional Istorie – Folclor, din 10-11 octombrie 1997, la Bucureşti. 

[4] Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Târgu-Jiu, Tipografia N.D. Miloşescu, 1904, ediţie facsimil, reeditare 1996, p. I.

[5] Vezi Nicolae Densuşianu, Dacia preistorică, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, 1913, reeditare 2002, Bucureşti, Editura Arhetip.

[6] Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, p. I.

[7] Zenovie Cârlugea, Dacoromânia profundă, Târgu-Jiu, Editura Centrului Judeţeană pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, 2005, p. 64.

[8] Gheorghe Nichifor, Alexandru Ştefulescu – un destin în slujba istoriei, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007, p. 240.

[9] Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, p. 144.

[10] Alexandru Ştefulescu, Mânăstirea Polovragi, p. 32.

[11] Dan Corneliu Brăneanu, loc. cit.

[12] Zenovie Cârlugea, op. cit., p. 65.

[13] Ibidem, p. 66-67.

[14] Dan Corneliu Brăneanu, loc. cit.

Regionalizarea României pentru mulțumirea liderilor maghiari!?

După noua primenire a guvernului Ponta și revenirea etnicilor maghiari în Executiv, cu tot cu pretențiile lor, se redeschide și discuția pentru regionalizarea țării.

Cui foloseşte aceasta şi cum va ajuta împărțirea României la creşterea economică, sunt doar două din întrebările la care de se tot caută răspunsuri mulţumitoare. Rezultatul? Văicărelile din partea etnicilor maghiari care evident, prin „regionalizare”, înţeleg/vor „autonomie” și acum solicită modificarea Constituției.

Din punct de vedere economic, sunt voci care afirmă că regionalizarea va ajuta ţara noastră la absorţia de fonduri europene şi atragerea de investiţii. Mai mult, organizarea administrativă este necesară, pentru că evoluţia pe care o avem de la ultima regionalizare, din timpul lui Ceauşescu, arată un lucru foarte grav: disparităţile dintre regiuni s-au păstrat. Numai că acestea nu sunt lucruri noi, neştiute. Regionalizarea nu se poate face pe genunchi, e datoria celor care o propun să vină cu o analiză de impact detaliată.

În prezent există nişte programe europene care sunt deja aprobate pe sectoare mai ales în infrastructură, în energie, sectoare care ţin de legături intrajudeţene. Aceste legături intrajudeţene vor deveni legături intra-regiuni. Ori din acest punct de vedere vor fi dificultăţi cu finanţarea în continuare a acestor programe şi cu punerea lor în practică, pentru că sistemul de referinţă şi monitorizare a banilor europeni se va schimba.

Nu ştim sigur dacă cei care vor decide (dacă ei decid) au studiat foarte bine consecinţele acestei împărţiri a României pe regiuni, pentru că se impun foarte urgent măsuri de natură fiscală, bugetară, a pieţei muncii, şi toate acestea, pentru a pregăti o dezvoltare în viitor. Concluzia nu este însă una doar de ordin economic.

Măsura de reorganizare este necesară, dar nu se poate face doar prin voinţă politică, sau pentru a mulțumii liderilor maghiri pentru susținerea noului Guvern. Ea trebuie să aibă în spate o judecată economică, sociologică, antropologică foarte serioasă, pentru că avem în atenţie mai mulţi factori – regionalizare înseamnă economie, societate, politică, cultură, tradiţie şi religie chiar, nu doar pretențiile etnicilor maghiari care atunci când li se oferă un deget, nu se rușinează să muște întreaga mână.

Degradarea obiectivelor istorice

În ultimii ani, monumentele istorice au intrat într-o nepermisă stare de degradare. Nu putem afirma că planuri „serioase” de restaurare  şi conservare nu există, dar mai este nevoie şi de fonduri. Acestea fie sunt alocate limitat, fie lipsesc cu desăvârşire. Există suficient de mulţi iresponsabili pentru care păstrarea valorilor patrimoniului istoric, atâtea câte au mai rămas după 1990, se situează pe un plan secund, prioritare fiind „acţiunile” de umplere a propriilor  buzunare.
Dacă unele dintre monumentele istorice se află într-o paragină de nedescris, altele au de suferit în urma „nepotrivitelor” amplasamente pe care au fost ridicate. Îmi este greu să înţeleg cum se acordă sistematic aprobări pentru cine ştie ce şantiere de construcţii în chiar vecinătatea unor astfel de obiective. Mi se par nefiresc de aberante astfel de aprobări, care în mod evident, pun sub semnul întrebării stabilitatea ulterioară a structurii acestor monumente. Practic, în ultimul deceniu, numeroase monumente au fost sufocate de clădirile construite în imediata lor apropiere.Cert este că soarta multora dintre aceste obiective cu valoare de patrimoniu istoric, la nivel naţional, nu este deloc „puţin alterată”, iar cei de la Direcţia pentru Patrimoniu Istoric cunosc foarte bine acest fapt. Situaţia este de fapt una critică. Măsurile întârzie să apară şi multe monumente se deteriorează cu fiecare zi care trece. Proiectele de restaurare şi conservare sunt întârziate, iar scuzele aduse sunt dintre cele mai diverse: „fie lipsesc specialişti, fie fondurile alocate sunt insuficiente”, fie cei în măsură să soluţioneze proiectele dovedesc iresponsabilitate – mă grăbesc eu să închei. Oricum, responsabilitatea este repetat pasată fără ca cercul vicios să poată fi închis. Pare incredibil cum monumente care au rezistat atâtor intemperii vreme de secole, riscă să fie pur şi simplu rase de pe suprafaţa pământului în doar câţiva ani din pricina dezinteresului pe care unii îl manifestă într-un mod atât de agresiv.