Cenaclul Columna

1040120_1527877880771051_881640831_o

Reclame

România încotro?

În urmă cu șapte ani, la aderarea României în Uniunea Europeană au existat numeroase raţiuni geopolitice. Ne-am trezit apoi în opinci şi flămânzi într-o Europă care ne-a ridiculizat ori de câte ori a avut ocazia. Am plecat capul şi umili am mers mai departe. Teoretic problema era una simplă, dar privind lucrurile din altă perspectivă, mentalitatea nu s-a schimbat, iar nivelul de trai nu a crescut prea simţitor în ultimii ani. Din contră s-a simţit un regres. Şi toate acestea doar pentru că nu am reuşit să ne aliniem noilor standarde.

La nivelul Uniunii Europene, ţara noastră nu a fost nicicând un bun exemplu, doar că este nevoie de noi acolo. România s-a împrumutat în stânga şi dreapta, uitând probabil că orice împrumut trebuie restituit şi cu dobândă. Cei care se fac a nu pricepe cum stă această treabă, ne afundă în continuare în datorii pe care nici şapte generaţii de azi înainte nu le vor putea onora.

După 24 de ani de democraţie, prost înţeleasă, consecinţele sunt greu de suportat. S-au adaptat doar politicienii şi cei care au ştiut să facă afaceri cu statul. Restul încearcă din răsputeri să supravieţuiască. Veniturile populaţiei sunt însă rezultatul „perpetuării ineficienţei în economie”.

În prezent, se poate vorbi despre „măsuri luate pentru conservarea principalelor funcţii vitale ale economiei, aflată în plin proces de hibernare, reducându-şi consumul, până la nivelul de supravieţuire şi aşteptând vremuri mai bune, atât pe plan naţional, cât şi european.” Este acesta unul dintre răspunsurile oferite de cei care conduc astăzi economia țării. Pentru mine, o astfel de abordare nu face decât să arate lipsa de interes, atunci când vorbim de economia românească.

Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este a şaptea ţară din Uniunea Europeană şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlinii însă niciodată. Adevărul este că, de 24 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele. Şi aici va rămâne pentru foarte mult timp.

„Dragobetele” în simbolistica „Sărutului” la Brâncuşi

Sculptat în anul 1907, Sărutul (prima variantă) adaugă o dimensiune nouă elaborării menite să abordeze esenţele în sculptura marelui Brâncuşi. Poate că nicăieri în altă parte opera lui nu îngăduie să se vadă atât de limpede ideea materialităţii sculpturii.

Nu întâmplător am ales iată să vorbim astazi de Sărutul lui Brâncuşi. Există exegeze care apreciază motivul Sărutului ca fiind profund ancorat în mitologia românească. E greu de spus dacă nuditatea ar împlini o funcţie specifică în simbolistica la care se referă Brâncuşi, dar ce se întâmplă în acest caz cu „zânul” Dragobete”?  El e înfăţişat ca „tânăr frumos şi bun”, inspirând „fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată” (Romulus Vulcănescu, „Mitologia română”, 1981). Cum poate fi pus în legătură Dragobetele cu Sărutul lui Brâncuşi? Pentru a afla răspuns trebuie să fim tributari, pe deoparte, şi unor viziuni mai vitaliste.

Înţelesurile Sărutului nu se pot desprinde de caracterul material în care e sculptat. Celebrul „Dicţionar de simboluri” al lui J.E. Cirlot, aminteşte că, în civilizaţiile primitive, „piatra e simbolul fiinţării, al coeziunii şi al reconcilierii armonioase cu aproapele…”. Când, vorbind despre Sărutul lui Brâncuşi, comentatorii folosesc cuvântul „monolitic” ei nu recurg la o metaforă, ci înţeleg exact o bucată de piatră  împlântată, energic, în spaţiu. Nu numai axa care separă, unindu-le, cele două trupuri, dar şi liniile care sugerează părul personajelor se îndreaptă spre pământ. Ele sunt, însă, echilibrate de orizontala amplă a braţelor ce înconjoară, asemenea unor ramuri tinere, trupurile îndrăgostiţilor, într-un gest tandru.

Este parcă un semn că îmbrăţişarea aceasta le împiedică alunecarea sper pământ şi spre moarte. Când, peste câţiva ani, o variantă a Sărutului va fi aşezată pe mormântul din cimitirul Montparnasse al unei tinere sinucigaşe, sensul împotrivirii faţă de moarte va fi şi mai clar pus în lumină.

Despre remanieri și specialiști în economie

Dacă este să dăm crezare ultimului studiu Eurobarometru dat publicităţii în această săptămână, 80% dintre români apreciază situaţia economiei ca fiind în continuare destul de proastă sau foarte proastă.  

Cu toate acestea, aproape jumătate dintre subiecţi au declarat că sunt mulţumiţi de viaţa lor. Înţelegem că gradul de mulţumire al populaţiei nu are neapărat legătură cu situaţia financiară a ţării şi ajungem, cel puţin analizând acest sondaj, să dăm dreptate în continuare „specialiştilor” de la Ministerul Economiei care încearcă să ne liniştească apreciind că lucrurile încă pot fi redresate. Că va știi mai bine ce este de făcut Teodor Atanasiu, fost ministru al apărării în guvernarea Tăriceanu, decât Daniel Chițoiu, fost șef ANAF, avem îndoielile noastre. Care este atunci rolul remanierilor? Cu siguranță, doar rotirea unor cadre politice.

Mai grav este că unii dintre aceşti „specialişti”, și trecem la un alt nivel de analiză, cred că „economia românească este stabilă şi sănătoasă în acest moment şi este pregătită pentru investiţii profitabile solide, pe termen lung”. Declaraţia îi aparţine guvernatorului Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, cel despre care am scris și cu alte ocazii. Dacă nu am cunoaşte despre ce „stabilitate” (impusă de Uniunea Europeană şi F.M.I.) vorbim, nici nu am crede că distinsul guvernator prezintă situaţia economiei din România, dar ne grăbim să îi oferim o replică „sănătoasă”: A vedea economia noastră stabilă şi sănătoasă, fie luați drept „proști” pe cei 80% care apreciază situaţia economiei ca fiind în continuare „destul de proastă sau foarte proastă”, fie reprezentaţi alte interese şi în ambele situaţii este destul de gravă poziţia dumneavoastră.

Revenind la studiul nostru de la începutul acestui editorial, să mai adăugăm că la nivelul întregii Uniuni Europene aprecierile negative faţă de situaţia economică actuală sunt majoritar negative. Astfel, 70% din cetăţenii statelor U.E. au o părere proastă sau foarte proastă faţă de situaţia actuală a economiei lor naţionale. Eurobarometrul arată că nivelul de apreciere al situaţiei economiei în România este de 4%, adică de şapte ori mai mic decât media la nivelul U.E. (28%).