E bine domnilor care conduceți România? E bine?

România, ţara tuturor posibilităţilor, s-a vândut ieftin, pe bani puţini, atârnând pe talerul unei balanţe ridicol de măsluite, în care totul era de vânzare. Mai puţin iluziile, acestea oferindu-se gratis odată la patru ani, sau după caz, la cinci. S-a vândut flota naţională, s-au vândut societăţi (industriale, comerciale) pe nimic, doar-doar companiile mari vor veni să investească aici, s-a vândut chiar şi pământ românesc. Negustorii nu au tocmit, nu au negociat, doar au vândut. Desigur, aproape totul pe doi bani, ca să nu ieşim din tipar.

Pentru ca semnele de însănătoşire a României să fie evidente ar trebui să se înceapă cu acest prim capitol, iar ţara asta, să nu mai fie de vânzare, nici ieftin, nici scump. Treptat se poate relansa şi industria şi agricultura, iar oportunităţile economice să reapară. Pentru toate acestea e însă nevoie, de un Guvern care să îşi onoreze promisiunile și de o altă clasă politică.

Să mai spunem că acest an a debutat altfel decât unii dintre români s-ar fi aşteptat. Taxele şi impozitele nu s-au diminuat, dimpotrivă, Consiliile locale având acum mână liberă, iar bugetul pe anul 2013, cu foarte multe semne de întrebare, arată altfel decât se estima.

Dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani atrag atenţia că în România există în continuare o piaţă nefuncțională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice nu este deocamdată funcţional. 

Fie că ne place sau nu, România continuă să funcţioneze pe datorie, iar la vechea datorie Guvernul Ponta a adăugat în anul 2013 noi datorii. Renunțăm la ideea zeflemistă a analiștilor occidentali că avem mentalitate de „supravieţuitori”, posedând „tehnici de supravieţuire dezvoltate în timpul crizelor epocii Ceauşescu”, precizând că românii de astăzi nu mai seamănă cu românii de atunci, economia de atunci nu mai seamănă cu economia de azi, după cum nici leul românesc nu mai este ce-a fost odată. Dacă toate acestea sunt doar etape ale colonizării, ce va urma după?

Ne-am obişnuit ca oameni şi instituţii ale statului să caute mereu vina altora pentru propriile neîmpliniri sau eşecuri, încât nimic nu pare nou, la vremuri noi. Cum a stat treaba și cu marca înregistrată „Să trăiți bine”, tot președintele ne-a lămurit: „Nu a fost promisiune! Doar urare!”. 

Reclame

Medieval Silver Buttons

Sub o formă sau alta, butonii pentru manșete fac parte din garderoba masculină de aproape un mileniu, de la prezența lor (accidentală) încă din Egiptul antic. Primii butoni pentru manșete apar, în Europa, la începutul secolului al XVII-lea, pentru a prinde mânecile în jurul încheieturii mâinii, ca o alternativă la dantele, panglici sau lănțișoare. Pentru aristocrația europeană a acelei perioade, cămășile cu butoni la manșete reprezentau un semn distinctiv, o adevărată marcă a unui gentleman. 
Stilul și materialele din care erau confecționate aceste accesorii erau extrem de variate, sub formă de zale, rotunde, plate, din una sau mai multe bucăți, cu încrustații din email, argint, oțel, safir sau platină. Odată cu emigrarea, în diverse zone ale continentului, a manufacturierilor de origine germană, care se perfecționaseră în arta bijuteriilor decorate, butonii capătă forme din ce în ce mai originale și mai atent lucrate. 
Abia în anii 1800, George Krementz este cel care patentează dispozitivul (confecționat dintr-un cartuș adaptat) care putea produce butoni dintr-o singură bucată, așa cum îi cunoaștem noi astăzi.

Butonii pe care îi dețin, fără a fi reușit încă să îi datez, sunt din argint și sunt prinși cu zale, având gravată pe ei imaginea unui cavaler ecvestru.

Religious Button

page

De curând am intrat în posesia unui buton de argint, cu diametrul de 28 mm, datat 1690 (cu inscripția Față/Verso: XV EPS : SALISB : 1690 S : RUDBERTUS / IO : ERNEST 9 D : ARCHIEP : SAL : S : A : L) în care este reprezentat Sf. Rupert  de Salzburg. Despre Sf. Rupert știm că s-a născut la sfârşitul secolului al VII‑lea, fiind mai întâi episcop de Worms. Chemat în ţinuturile bavareze de către ducele bavarez Theodo, Sf. Rupert a desfăşurat aici o bogată activitate misionară, reorganizând oraşul Salzburg şi înfiinţând mai multe biserici, mănăstiri şi schituri. Sf. Rupert, mort într‑o zi de Sfintele Paşti, după săvârşirea Sfintei Liturghii, este astăzi patron al oraşului Salzburg şi al landului cu acelaşi nume, dar şi al unor episcopii şi arhiepiscopii catolice. El este pomenit şi de către ortodocşi în fiecare an la data de 27 martie.

În perioada de datare a butonului de argint, între 1689 și 1691, a deținut funcția de papă Alexandru al VIII-lea (Pietro Vito Ottoboni).  

Am identificat un astfel de buton pe http://www.ebay.co.uk la prețul de 87.50$ http://www.ebay.co.uk/itm/Religious-Button-with-a-Picture-of-The-Pope-St-Rupert-of-Salsburg-1-Dia-/280895393384

2014

Fie ca Noul An să vă aducă speranţa unui nou început, energia necesară pentru a vă împlini toate obiectivele, înţelepciunea de a aprecia fiecare zi prin micile bucurii pe care vi le oferă şi pe acel cineva care să vă facă să zâmbiţi. La mulți ani!