Arhivele lunare: octombrie 2013
Gorjeanul: Proiect Comenius Multinațional la Şcoala Gimnazială „Antonie Mogoş” Ceauru-Bălești
Şcoala Gimnazială „Antonie Mogoş” Ceauru-Bălești a găzduit în perioada 21-25 octombrie 2013 întâlnirea reprezentanţilor a trei școli din Polonia, Turcia şi Spania cu profesorii din Băleşti în cadrul Proiectului Multinațional Comenius „Heritage of the past – foundation for the future” (2013-2015).
Programul oaspeţilor din cele trei ţări partenere a inclus întâlniri cu profesorii şi elevii din Băleşti, cu primarul şi viceprimarul localităţii, cu inspectori şcolari din judeţul Gorj, dar și vizite la obiective istorice și turistice din Băleşti, Hobiţa și Târgu-Jiu, Cheile Sihodolului, mânăstirile Tismana şi Polovragi.
Proiectul câştigat de profesorii şi elevii Şcolii Gimnaziale „Antonie Mogoş” Ceauru include 26 de mobilităţi în Polonia, Turcia și Spania, jumătate dintre acestea fiind pentru elevi. De foarte mulți ani la această școală au existat preocupări pentru cunoaşterea şi valorificarea tradiţiilor şi obiceiurilor din zonă, cu ani în urmă derulându-se chiar un subproiect în cadrul Proiectului de Învăţământ Rural.
În cadrul ședințelor de lucru desfășurate la Şcoala Gimnazială „Antonie Mogoş” Ceauru-Bălești, care este și școala coordonatoare a proiectului „Heritage of the past – foundation for the future” („Moștenira trecutului – temelie pentru viitor”), profesorii celor patru țări partenere au stabilit programul mobilităților, prima țară ce urmează să găzduiască activitățile comune fiind Polonia, în perioada 26-31 mai 2014, la Gimnazjum im. Solidarności w Zespole Szkoł w Korycinie. „Şcoala Gimnazială „Antonie Mogoş” Ceauru-Bălești va deplasa în Polonia un număr de 12 elevi și cadre didactice care vor lua parte la diverse activități commune defășurate în cadrul mai multor ateliere de lucru: Interferențe cultural-istorice, Artă tradițională, Port popular și dansuri tradiționale, Obiceiuri și tradiții, Bucătărie tradițională. Aceste mobilități vor fi urmate de vizita din Turcia în perioada 27-31 octombrie 2014, la Konya Halkapinar Yatili Bölge Ortaokulu și Spania 2-6 martie 2015, la Ies Caura, Coria del Rio, pentru ca România, în calitate de țară organizatoare să găzduiască ultima întâlnire din cadrul proiectului, în perioada 18-24 mai 2015”, ne-a declarat prof. Andrei Popete-Pătrașcu.
Proiectul Multilateral Comenius „Heritage of the past – foundation for the future” („Moștenira trecutului – temelie pentru viitor”) are ca scop sensibilizarea prin diferite forme de învățare a diversității culturale și lingvistice, prin valorificarea trecutului și a tradițiilor. Mediul școlar poate contribui în mod semnificativ la conștientizarea asemănărilor și diferențelor culturale și de identitate prin înțelegerea lor, iar elevii Şcolii Gimnaziale „Antonie Mogoş” Ceauru vor căuta subiecte, vor interacționa cu elevi din alte medii culturale și vor realiza împreună o serie de produse finale ale acestui proiect, care vor consta în broșuri, postere, afișe, pliante, cărți sau CD-ROM-uri.
Directorul Şcolii Gimnaziale „Antonie Mogoş” Ceauru, prof. Cornel Șomîcu ne-a declarat la încheierea celor cinci zile că: „Proiectul „Moștenira trecutului – temelie pentru viitor” se derulează conform parteneriatului încheiat, echipa de proiect este omogenă şi eficientă, au fost stabilite tehnici de îmbunătăţire a performanţelor în cadrul proiectului. Indicatorii care descriu obiectivele proiectului au fost verificaţi în mod obiectiv de către reprezentanții celor patru țări partenere, obţinându-se costuri acceptabile, în concordanţă cu bugetul proiectat. Activităţile sunt adecvate condiţiilor locale în care proiectul se desfăşoară, iar modul de implementare propus este corespunzător atingerii obiectivelor. Acest proiect contribuie la dezvoltarea de noi relații și parteneriate locale sau europene în viitor. Credem în reușita sa și în atingerea obiectivelor propuse, într-un mediu educațional centrat pe nevoile elevului și cerințele europene”.
Expoziție de fotografie
Stat de drept sau colonie?
După ce aproape o jumătate de secol ni s-au predat lecții împotriva „capitalismului imperial”, de vreo două decenii, câteva țări insistă să predea României lecţia „democraţiei şi a statului de drept”. E curios cum francezi, germani sau americani ştiu mai bine decât noi ce ne lipseşte şi de ce avem nevoie, în ce direcţie ne îndreptăm din punct de vedere economic şi ce efecte are criza politică. Sau poate toate acestea sunt fireşti într-o Românie nu atât a „statului de drept”, cât mai degrabă „colonie”.
Aceasta este România în care ideea „statului de drept” se raportează la cel sau cei care cred că aplicând teoria, privatizările sunt singurele soluții viabile pentru economia României, la cel sau cei care apasă tasta „trei”, sau cei care cred că românii pot fi în continuare batjocoriți și umiliți de către o clasă politică repetentă şi chiar de instituţii ale statului care se vrea „de drept”.
România care în ceea ce privește categoria „stat de drept”, acceptă din literatura de specialitate toate cele câteva zeci de definiții ale ei, ceea ce este firesc dacă avem în vedere faptul că cel mai adesea este tratată în interdependență cu categoria de „democraţie” căreia îi găsim alte câteva zeci de definiții. O Românie în care unii vor să muncească și alții care protestează împotriva locurilor de muncă. O Românie în care câinii maidanezi sunt protejați și miile de persoane mușcate de aceste animale sunt victime colaterale. O Românie în care statul se face că vinde, dar nu are ce, în afara unor grămezi de fier vechi. O Românie care deși este la masă cu restul europenilor se hrănește în continuare cu mâna făcută căluș. O Românie tot mai des silită să meargă în genunchi, doar de dragul celor care ne cunosc mai bine interesele. Lista poate continua pentru că este lungă, în timp ce România în care „statul de drept” este ceea ce vrea fiecare, seamănă tot mai mult cu o „colonie”.
În continuare, România suportă o democraţie cu iz de servilism pentru care plătim datorie externă şi suntem obligaţi să memorăm pe de rost lecțiile despre statul de drept și valorile europene.
Proiect Comenius
97 de ani de la Bătălia de la Podul Jiului: Omagiu eroului comisar Ioan C. Popescu
Ziua de 14 octombrie a fost omagiată și în acest an de târgujieni cu onoruri militare, în memoria eroicei apărări a orașului în urmă cu 97 de ani, în timpul Bătăliei de la Podul Jiului. Puțini și-au amintit însă de comisarul Ioan C. Popilian, eroul de numele căruia se leagă această izbândă.
Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Gorj și membrii Cercului Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu” de la colegiul național cu același nume au omagiat pe data de 14 octombrie 2013 pe eroul gorjean comisar Ioan C. Popilian, cel care în urmă cu 97 de ani a organizat eroica apărare a orașului Târgu-Jiu, în timpul Bătăliei de la Podul Jiului.
Acțiunea s-a desfășurat în cadrul Zilelor Historia C.N.E.T., la eveniment luând parte elevi ai Colegiului Național „Ecaterina Teodoroiu” și membri ai Cercului Cultul Eroilor (Dana Brașoavă, Raluca Bărbuțu, Cristina Zgăbaia și Robert Cojocaru).
Luni, 14 octombrie, au fost depuse coroane și jerbe de flori la podul Jiului, dar și la mausoleul Ecaterinei Teodoroiu. Nu știm nici astăzi dacă eroina a luat parte la acele evenimente din toamna anului 1916. S-au prezentat onoruri militare, la manifestare fiind prezente oficialități dar și mulți târgujieni. Prea puțini și-au amintit însă de comisarul Ioan C. Popilian, eroul de numele căruia se leagă această izbândă, cel care a organizat și comandat apărarea orașului în urmă cu 97 de ani.
Și-au amintit însă de faptele sale de vitejie, elevii Colegiului Național „Ecaterina Teodoroiu”, membri ai Cercului Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu”, publicistul Alex. Gregora, cel care poartă omagiul cuvenit Eroului de la Podul Jiului și prof. Andrei Popete-Pătrașcu, din partea Societății de Științe istorice din România – Filiala Gorj.
„Nici de această dată, la mormântul său, Eroul nu a avut parte de onorurile cuvenite din partea autorităților. Nicio floare, nicio lumină care să vegheze somnul celui care a scris una dintre cele mai glorioase și autentice pagini din istoria Târgu-Jiu: comisarul Ioan C. Popilian”, ne-a mărturisit Dana Brașoavă, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” și coordonatoare a Cercului Cultul Eroilor din cadrul liceului.
Historia Magistra Vitae
Despre acțiunea de omagiere a comisarului Ioan C. Popilian, prof. Andrei Popete-Pătrașcu a declarat că „aceasta a făcut parte dintr-o serie de manifestări desfășurate în cadrul Colegiului Național „Ecaterina Teodoroiu” derulate sub egida Zilele Historia C.N.E.T., în parteneriat cu Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Gorj și Cercul Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu”. Marți 8 octombrie 2013, în Sala de ședințe „prof. Ion Cojocaru” a C.N.E.T. tânărul istoric Dumitru-Valentin Pătrașcu a lansat cartea „Familia Culcer. Pagini de istorie”, pe data de 9 octombrie a fost organizată o activitatea de comemorare a Holocaustului, cu referate și comunicări susținute de elevii liceului. Ziua de 11 octombrie a prilejuit desfășurarea unei ședințe a Cercului Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu”, în care au fost stabilite activitățile ce vor fi desfășurate în lunile următoare. Alături de prof. dr. Gheorghe Nichifor, președinte al Filialei Gorj a Societății de Științe Istorice din România, dorim să ne responsabilizăm elevii în spiritul cunoașterii valorilor naționale, a trecutului și istoriei locale, dar și omagiul cuvenit eroilor.”
Minodora SUCEA
Editorial: Între stat și economie, cadrul instituțional
România se împrumută astăzi în stânga şi dreapta, uitând probabil că orice împrumut trebuie restituit şi cu dobândă. Cei care se fac a nu pricepe cum stă această treabă sunt membrii fostelor guverne, dar și membrii guvernului Ponta. Contrat declarațiilor optimiste, fiecare împrumut – acord cu FMI ne adâncește în sărăcie, iar statul închide ochii și aplică teoria: în economia capitalistă asigură doar cadrul instituțional.
Cu siguranţă românii nu doresc o societate controlată de un stat atotputernic, dar nici una aruncată în haos de pieţe dezordonate aflate în goană după profituri mincinoase, constituie obiectivul de perspectivă. Specialiştii s-au grăbit să afirme în ultima vreme că „ar fi o eroare ca eşecul politicilor de dreapta din România să retrezească din adormire concepţiile falimentare şi învechite despre un stat care naţionalizează economia, dar ar fi o eroare şi mai mare ca statul să asiste pasiv la dezmăţul corupţiei sau al pieţelor nereglementate care distrug peste noapte comunităţi întregi de oameni.” La astfel de concluzii se ajunge atunci când democrația este prost înțeleasă și economia interesează doar pentru propriile interse.
Deşi am avut patru alternanţe la guvernare în ultimii 23 de ani, democraţia românească dă semne de oboseală, în loc să se consolideze. Încrederea publică în instituţiile fundamentale ale ordinii democratice este la pământ. Concurenţa sănătoasă a partidelor care furnizează stabilitate politică este înlocuită de conflicte, veritabile lupte de gherilă politică, de „înţelegeri oculte” ale intereselor particulare oportuniste, în timp ce opoziţia ia forma unor facţiuni sectare unite doar de exerciţiul corupţiei şi frica răspunderii penale. Nimic nou până aici, veţi spune, căci toate acestea vă sunt prea bine cunoscute.
Fără perspective, fără încredere, dar mai ales fără pârghii reale, societatea și economia românească vor sfârși trist. Nu parcurgem doar o criză economică, socială, morală şi politică, ci şi una de încredere, de credibilitate, de autoritate şi nu în ultimul rând de soluţii. Acestea din urmă sunt cele care lipsesc cu desăvârşire.
Ce sunt de fapt schimbările la nivelul conducerilor instituţiilor legislative și executive ale României? Soluţiile de compromis ale unei clase politice dominată de tare precum lipsa de onestitate, secretomania, incapacitatea de a produce legi bune, interesele speciale, contractele preferenţiale şi blocarea accesului oamenilor la cei care iau decizii.
A.P.P.
Din Gorjul de odinioară:
„Familia Culcer. Pagini de istorie”
De curând, la Craiova, sub egida Editurii Sitech, a văzut lumina tiparului lucrarea Familia Culcer. Pagini de istorie, a tânărului cercetător gorjean Dumitru-Valentin Pătrașcu, care își propune să analizeze pe baza documentelor de arhivă, majoritatea inedite, a memoriilor și mărturiilor celor care i-au cunoscut, una dintre cele mai interesante familii de intelectuali gorjeni, ai cărei reprezentanți și-au pus amprenta într-un mod definitoriu asupra evoluției cultural-științifice și politice a Gorjului de la cumpăna secolelor XIX-XX.
Familia ardeleanului originar din ținutul Sălajului – doctorul Dimitrie Culcer –, cu politicieni, medici de renume, generali de armată, scriitori etc. impresionează și astăzi prin realizările politice, profesionale, intelectuale și morale ale tuturor descendenților.
„Lăsăm în seama istoriei doar ființele cu alură și fapte, cu aspirații senine și împliniri, indiferent de dimensiunea lor concretă pe scara devenirii sau măreției. Dinspre o asemenea simțire, lucrarea tânărului istoric Dumitru-Valentin Pătrașcu, – afirmă în Prefața lucrării, prof. univ. dr. Dinică Ciobotea – îmbogățită cu izvoare narative ce întregesc un univers cultural integrat drumului ascendent al neamului românesc după revoluția de la 1848, este o veritabilă contribuție documentară și istoriografică. Dinspre ea descoperim cu afectivitate tipuri și caractere umane pe care le instrumentăm rațional ca repere ale unei zone culturale cu o recunoscută identitate.”
Aflăm din paginile cărții că Dimitrie Culcer „descălecătorul acestui neam de oamenicurajoși, destoinici și inteligenți” a trecut Carpații în Țara Românească după ce a absolvit facultatea de Medicină de la Pesta, iar în anul 1839 a obținut diploma de doctor în Medicină la Viena. În Gorj, de numele său se leagă înființarea primului spital din orașul Târgu-Jiu, amplasat în casele pitarului Nicolae Protoposescu de pe strada Poștei (actuala stradă Tudor Vladimirescu). Ulterior, pentru o scurtă perioadă de timp, a profesat medicina la Craiova, unde avea să o cunoască pe Ana Otetelișanu, cea care avea să primească zestre la căsătoria cu doctorul Dimitrie Culcer, o parte din moșia de la Dobrița, precum și o casă situată în centrul orașului. În timpul evenimentelor din 1848 desfășurate la Târgu-Jiu, respectiv Craiova, doctorul Culcer a fost implicat activ, numărându-se printre participanții la manifestațiile încheiate cu arderea Regulamentului Organic, pentru ca în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, să devină medic șef al capitalei României, la București. După pensionare, în 1866, va reveni la Târgu-Jiu, încetând din viață un an mai târziu.
Istoricul Dumitru-Valentin Pătrașcu a identificat în colecțiile Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu” o serie de documente inedite (scrisorile Anei Culcer adresate surorii sale Elena Economu, memoriile Anei Culcer ș.a.) reconstituind/restituind fapte, locuri și oameni din viața celor mai reprezentativi membri ai familiei Culcer, descendenți ai doctorului Dimitrie Culcer.
Sunt toți aceștia, modele de profesionalism, demnitate și integritate morală, constituind o veritabilă dinastie medicală (Dimitrie Culcer, Tache Culcer, Max Culcer, Ana Culcer), oșteni viteji, ofițeri de carieră ai armatei române (gen. Ion Culcer, cpt. Vladimir Culcer, ofițer Constantin Culcer), oameni politici (Tache și Grigore Culcer – prefecți de Gorj, Ioan Culcer – ministru în guvernul conservator condus de Alexandru Marghiloman după ocuparea Bucureștiului de către trupele Puterilor Centrale).
Este meritul cercetătorului Dumitru-Valentin Pătrașcu de a aduce astăzi în prim planul vieţii social-politice familia Culcer, rememorând fapte, întâmplări, evenimente din viaţa acesteia, cărora timpul nu le-a alterat sensurile. Prea puțin parcă și descendenții acestei familii, ca mulți alți oameni de valoare ai Gorjului de odinioară, au rămas în memoria posterităţii, fiind evocați numai tangenţial şi sporadic în presă, culegeri, simpozioane, conferinţe sau lucrări de specialitate.
Felicităm demersul autorului și așa cum îl cunoaștem suntem convinși că nu se va opri aici, continuând să ofere iubitorilor de istorie din Gorj și nu numai, noi file din trecutul acestor meleaguri, cu oameni și fapte de altădată.
Lansare de carte
Manifestări omagiale la Târgu-Jiu
Data de 2 octombrie 2013 a prilejuit la Târgu-Jiu omagierea polonezilor care, după invadarea Poloniei, la 1 septembrie 1939 de către Germania hitleristă, s-au refugiat în România, în baza convențiilor internaționale, prin care țările neimplicate în acțiuni beligerante puteau să primească refugiați de război.
Au fost prezente la acțiuni oficialități, istorici, dar și reprezentanți ai Ambasadei Poloniei la București. Mărturie a trecerii refugiaților polonezi pe la Târgu-Jiu se află cadrul solar pe care aceștia l-au realizat în lagăr, obiectivul aflându-se pe Lista monumentelor istorice din România, sub nominalizarea Ceasul solar polonez (indicativ: GJ-III-m-B-09468), ca și mormintele polonezilor din apropiatul cimitir catoloc (indicativ: GJ-III-m-B-09485).
Tabăra de refugiați polonezi de la Târgu-Jiu a fost construită pe o suprafață de 25 ha și număra în anul 1940 aproximativ 6.000 de polonezi. Cu spijinul direct al acestora s-au făcut amenajări (alei, scurgeri pentru apă, garduri, plantări de pomi, drumuri de acces etc.), au fost construite 50 de barăci, 10 pentru ofițeri, 10 bucătării, 2 cantine, 20 de puncte sanitare, săli de curs pentru învățământul primar și gimnazial, teatru și alte activități recreative. Printre aceste construcții s-a numărat și Cadranul solar, lucrat cu finețe în ciment armat. În partea exterioară a cercului-cadran, se văd și astăzi basoreliefate orele după fusul orar românesc, iar în partea interioară orele după fusul orar polonez. Putea fi citită, așadar, simultan, ora României și ora Poloniei.
În partea de sud-est a cadranului solar se află o rocă de bazalt pe care este săpată stema Poloniei, reprezentând Vulturul polonez cu capul întors spre dreapta, aripile acestuia sugerând brațele unui sfeșnic cu opt brațe (numit Menorah, în imagologia iudaică).
După desfințarea lagărului de refugiați polonezi, între 1941-1945 aici au fost internați reprezentanți de seamă ai vieții politice și spirituale românești. Printre aceștia s-a aflat și Tudor Arghezi, cel care în perioada 2 octombrie – 20 decembrie 1941 a ispășit aici vina de a fi scris pamfletul intitulat „Baroane”, adresat baronului Manfred von Killinger. În memoria marelui poet și a perioadei sale de detenție la Târgu-Jiu, Consiliul Județean Gorj și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” au editat pliantul „Tudor Arghezi și lagărul de la Târgu-Jiu”, având consultanți științifici pe dr. Zenovie Cârlugea și dr. Albinel Firescu.
Au luat cuvântul prof. univ. dr. Sorin-Liviu Damean, vicepreședinte al Societății de Științe Istorice din România, Magdalena Filary, reprezentant al Ambasadei Poloniei la Bucureşti, prof. dr. Zenovie Cârlugea și dr. Albinel Firescu, evocând iubitorilor de istorie prezenți la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” file din istoria lagărului de la Târgu-Jiu, dar și personalitatea marelui poet Tudor Arghezi.
Alături de alți iubitori de istorie, de membri ai Societății de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, prezenți la activitățile omagiale desfășurate la Ceasul solar polonez și la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” au fost și elevii Colegiului Național „Ecaterina Teodoroiu” și Colegiul Comercial „Virgil Madgearu” din Târgu-Jiu.