Economia României: de la fier vechi la carton și tratamente cosmetice

La nivelul Uniunii Europene, ţara noastră nu a fost nicicând un bun exemplu, doar că este nevoie de noi acolo. România se împrumută astăzi în stânga şi dreapta, uitând probabil că orice împrumut trebuie restituit şi cu dobândă. Cei care se fac a nu pricepe cum stă această treabă, adică membrii fostelor guverne care ne-au afundat în datorii pe care nici şapte generaţii de azi înainte nu le vor putea onora, încearcă să ne convingă astăzi că direcţia guvernului Ponta nu este cea corectă. Poate că în fine de această dată au și aceștia dreptate.

În urmă cu trei ani, România semna acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, aceasta şi pentru că lipseau adevăraţii specialişti, iar pentru cămătarii de la F.M.I. a fost floare la ureche să convingă de necesitatea unui împrumut. Nu ştim sigur dacă astăzi aceşti specialişti au apărut, o certitudine fiind însă datoria pe care ţara noastră a contabilizat-o atunci şi pe care încercăm să o acoperim.

Dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani atrag atenţia că în România există o piaţă nefuncţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în România nu este, deocamdată, funcţional. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească, de carton de altfel, nu este capabilă să devină funcţională prea curând, deşi a beneficiat în ultimul timp de serioase tratamente… cosmetice.

Poate analiștii economici sunt mulțumiți că la nivelul Uniunii Europene se arată că România a avut o evoluție mai bună decât țara vecină Bulgaria, în special datorită unei reabilitări în sectorul agricol și o îmbunătățire semnificativă a cheltuielilor de consum, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm ideea de a deveni o țară preponderent agricolă. Uităm parcă prea ușor că în urmă cu vreo două-trei decenii România a avut o industrie care performa, apoi bucată cu bucată totul a ajuns la fier vechi.

Reclame

Economia, mai ceva ca-n „epoca de aur”

Ultimul studiu Eurobarometru dat publicităţii la începutul acestei săptămâni relevă faptul că 80% dintre români apreciază situaţia economiei ca fiind în continuare destul de proastă sau foarte proastă. Cu toate acestea, aproape jumătate dintre subiecţi au declarat că sunt mulţumiţi de viaţa lor. Înţelegem că, gradul de mulţumire al populaţiei nu are neapărat legătură cu situaţia financiară a ţării şi ajungem, cel puţin analizând acest sondaj să dăm dreptate acelor „specialişti” care încearcă să ne liniştească apreciind că lucrurile sunt pe drumul cel bun.

Unii dintre aceşti specialişti caută utopic să ne liniştească, mai ceva ca în vremea „epocii de aur”. „Economia românească este stabilă şi sănătoasă în acest moment şi este pregătită pentru investiţii profitabile solide, pe termen lung”. Declaraţia îi aparţine guvernatorului Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu. Dacă nu am cunoaşte despre ce „stabilitate” vorbim (impusă de U.E. şi F.M.I.), nici nu am crede că distinsul guvernator prezintă situaţia economiei din România.

Guvernatorul B.N.R. s-a încăpăţânat să adauge într-o serie de declaraţii exagerat de optimiste ca şi în alte situaţii doar atunci când a fost cazul, că economia românească este pregătită pentru un nou ciclu de creştere economică sustenabilă. „În prezent, economia românească este stabilizată şi este pregătită pentru un nou ciclu de creştere sustenabilă. O creştere pe care o dorim pe termen mai îndelungat bazat pe factori care să nu ducă la apariţia dezechilibrelor din trecut, ci la diminuarea lor”, a subliniat guvernatorul BNR.

Revenind la studiul nostru de la începutul acestui editorial, să mai adăugăm că la nivelul întregii Uniuni Europene aprecierile negative faţă de situaţia economică actuală sunt majoritar negative. Astfel, 70% din cetăţenii statelor U.E. au o părere proastă sau foarte proastă faţă de situaţia actuală a economiei lor naţionale. Eurobarometrul arată că nivelul de apreciere al situaţiei economiei în România este de 4%, adică de şapte ori mai mic decât media la nivelul U.E. (28%).

Expoziție de fotografie: Codul Punctului Cruce – cusături și motive populare din Gorj

În aceste zile Biblioteca Județeană „Christian Tell” din Târgu-Jiu găzduiește o inedită expoziție de fotografie semnată de profesorul Andrei Popete-Pătrașcu. Sub genericul „Cusături și motive populare din Gorj”, expoziția intitulată „Codul Punctului Cruce” propune iubitorilor de fotografie o incursiune pe tărâmul portului tradițional gorjenesc și semnificațiile unui vechi cod popular.

Sub egida Asociației Culturale „Semn” și a Centrului Europe Direct Gorj, Fotoclubul C.N.E.T. invită târgujienii să treacă în aceste zile pragul Bibliotecii Județene „Christian Tell” din Târgu-Jiu, pentru a vizita Expoziția de fotografie „Codul Punctului Cruce –  cusături și motive populare din Gorj”, semnată de profesorul Andrei Popete-Pătrașcu, un pasionat al fotografiei și coordonator al fotoclubului de la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”.

Nu întâmplător autorul expoziției a ales această perioadă pentru a expune lucrările fotografice, data de 24 iunie 2013 inaugurând Ziua Internațională a Iei Românești. „Acest tip de cămaşă scurtă până la talie, constituie piesa principală a costumului popular românesc, termenul de ie fiind atribuit doar cămăşii femeieşti și se credea în trecut că îmbrăca întregul corp şi se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de vrăji şi pericole. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiţia şi gustul de la o generaţie la alta”, ne-a declarat prof. Andrei Popete-Pătrașcu.

Semnificațiile unui vechi cod popular

Andrei Popete-Pătrașcu: „În cadrul Fotoclubului C.N.E.T. am inițiat un proiect de valorificare a potențialului etnografic al județului Gorj, realizându-se de către membrii fotoclubului o serie de expoziții de fotografie despre troițele din zona de nord a județului și fântânile cu cumpănă din Gorj. În această săptămână propunem iubitorilor de fotografie o expoziție inedită despre cusăturile și motivele populare ce împodobesc iile gorjenești, aceasta și în contextul sărbătoririi Zilei Internaționale a Iei românești, în data de 24 iunie, de Sânziene. Propusă de curând ca brand de țară ia este, în fapt, o cămaşă tradiţională românească de sărbătoare, confecţionată din pânză albă, bumbac, in sau borangic şi împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât. Din dorința de a reda publicului târgujian o parte din frumusețea cusăturilor, modelelor și motivelor populare care filigranează iile din Gorj, am realizat o serie de fotografii grupate generic sub numele „Codul Punctului Cruce”. Am intitulat astfel această expoziție întrucât cusăturile de pe iile gorjenești sunt făcute în tehnica  punctului cruce, de altfel unul dintre cele mai frumoase tipuri de cusături. Pentru că astăzi, semnificația motivelor populare, stilizate, geometrice sau inspirate de natură, a culorilor și modelelor ce împodobesc iile sunt tot mai puțin cunoscute, acestea constituie un veritabil cod accesibil doar celor inițiați în arta cusăturii populare”.

 „Gorjeanul”

Lecții despre statul de drept și valorile europene

Ce înseamnă interesele şi jocurile politice la înalt nivel? Despre cum se pune pumnul în gură şi se ordonă jocul de glezne? Despre cum un referendum naţional ajunge să fie catalogat în U.E. drept lovitură de stat, iar Traian Băsescu solicită acum opinia românilor, în privința reducerii numărului de parlamentari? Toate acestea începe să le înveţe şi primul ministru al României, alături de Crin Antonescu. Doar că ordinele „noii Porţi” nu se discută, se execută, iar după ce îţi faci „temele” primeşti mângâieri părinteşti pe creştet.

Aşa arată o radiografie a relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană. O democraţie cu iz de servilism pentru care plătim datorie externă şi suntem obligaţi să memorăm pe de rost lecțiile despre statul de drept și valorile europene.

Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este, într-adevăr, a şaptea ţară din U.E. şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlini însă niciodată. Adevărul este că, de 20 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele, în special economic. Şi aici va rămâne pentru foarte mult timp.

Că economia României s-a dus dracului contează mai puţin, sau deloc, pentru „noua Poartă” atât timp cât principalul motor economic impus funcţionează perfect: consumul. Dacă este să luăm însă de „bune” încercările de redresare economică a ţării, înseamnă că avem în continuare lideri lipsiţi de experienţă sau voinţă. Poate nu ar trebui să-i judecăm atât de dur, cu toate că o merită, după cum poate nu ar trebui să trecem nici peste interesele Uniunii Europene, tot mai evidente, peste atât de zvonitele interese „oculte”, sau peste „complotul internaţional”, despre care se discută la nivelul cetăţeanului de rând. Trebuie menţionat însă felul în care se „exersează” politica economică în România: ca să priceapă toţi – ne vindem în continuare ţara pe nimic, la ordinele „noii Porţi”!