La nivelul Uniunii Europene, ţara noastră nu a fost nicicând un bun exemplu, doar că este nevoie de noi acolo. România se împrumută astăzi în stânga şi dreapta, uitând probabil că orice împrumut trebuie restituit şi cu dobândă. Cei care se fac a nu pricepe cum stă această treabă, adică membrii fostelor guverne care ne-au afundat în datorii pe care nici şapte generaţii de azi înainte nu le vor putea onora, încearcă să ne convingă astăzi că direcţia guvernului Ponta nu este cea corectă. Poate că în fine de această dată au și aceștia dreptate.

În urmă cu trei ani, România semna acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, aceasta şi pentru că lipseau adevăraţii specialişti, iar pentru cămătarii de la F.M.I. a fost floare la ureche să convingă de necesitatea unui împrumut. Nu ştim sigur dacă astăzi aceşti specialişti au apărut, o certitudine fiind însă datoria pe care ţara noastră a contabilizat-o atunci şi pe care încercăm să o acoperim.

Dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani atrag atenţia că în România există o piaţă nefuncţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în România nu este, deocamdată, funcţional. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească, de carton de altfel, nu este capabilă să devină funcţională prea curând, deşi a beneficiat în ultimul timp de serioase tratamente… cosmetice.

Poate analiștii economici sunt mulțumiți că la nivelul Uniunii Europene se arată că România a avut o evoluție mai bună decât țara vecină Bulgaria, în special datorită unei reabilitări în sectorul agricol și o îmbunătățire semnificativă a cheltuielilor de consum, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm ideea de a deveni o țară preponderent agricolă. Uităm parcă prea ușor că în urmă cu vreo două-trei decenii România a avut o industrie care performa, apoi bucată cu bucată totul a ajuns la fier vechi.

În aceste zile Biblioteca Județeană „Christian Tell” din Târgu-Jiu găzduiește o inedită expoziție de fotografie semnată de profesorul Andrei Popete-Pătrașcu. Sub genericul „Cusături și motive populare din Gorj”, expoziția intitulată „Codul Punctului Cruce” propune iubitorilor de fotografie o incursiune pe tărâmul portului tradițional gorjenesc și semnificațiile unui vechi cod popular.

Sub egida Asociației Culturale „Semn” și a Centrului Europe Direct Gorj, Fotoclubul C.N.E.T. invită târgujienii să treacă în aceste zile pragul Bibliotecii Județene „Christian Tell” din Târgu-Jiu, pentru a vizita Expoziția de fotografie „Codul Punctului Cruce –  cusături și motive populare din Gorj”, semnată de profesorul Andrei Popete-Pătrașcu, un pasionat al fotografiei și coordonator al fotoclubului de la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”.

Nu întâmplător autorul expoziției a ales această perioadă pentru a expune lucrările fotografice, data de 24 iunie 2013 inaugurând Ziua Internațională a Iei Românești. „Acest tip de cămaşă scurtă până la talie, constituie piesa principală a costumului popular românesc, termenul de ie fiind atribuit doar cămăşii femeieşti și se credea în trecut că îmbrăca întregul corp şi se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de vrăji şi pericole. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiţia şi gustul de la o generaţie la alta”, ne-a declarat prof. Andrei Popete-Pătrașcu.

Semnificațiile unui vechi cod popular

Andrei Popete-Pătrașcu: „În cadrul Fotoclubului C.N.E.T. am inițiat un proiect de valorificare a potențialului etnografic al județului Gorj, realizându-se de către membrii fotoclubului o serie de expoziții de fotografie despre troițele din zona de nord a județului și fântânile cu cumpănă din Gorj. În această săptămână propunem iubitorilor de fotografie o expoziție inedită despre cusăturile și motivele populare ce împodobesc iile gorjenești, aceasta și în contextul sărbătoririi Zilei Internaționale a Iei românești, în data de 24 iunie, de Sânziene. Propusă de curând ca brand de țară ia este, în fapt, o cămaşă tradiţională românească de sărbătoare, confecţionată din pânză albă, bumbac, in sau borangic şi împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât. Din dorința de a reda publicului târgujian o parte din frumusețea cusăturilor, modelelor și motivelor populare care filigranează iile din Gorj, am realizat o serie de fotografii grupate generic sub numele „Codul Punctului Cruce”. Am intitulat astfel această expoziție întrucât cusăturile de pe iile gorjenești sunt făcute în tehnica  punctului cruce, de altfel unul dintre cele mai frumoase tipuri de cusături. Pentru că astăzi, semnificația motivelor populare, stilizate, geometrice sau inspirate de natură, a culorilor și modelelor ce împodobesc iile sunt tot mai puțin cunoscute, acestea constituie un veritabil cod accesibil doar celor inițiați în arta cusăturii populare”.

 „Gorjeanul”

Ce înseamnă interesele şi jocurile politice la înalt nivel? Despre cum se pune pumnul în gură şi se ordonă jocul de glezne? Despre cum un referendum naţional ajunge să fie catalogat în U.E. drept lovitură de stat, iar Traian Băsescu solicită acum opinia românilor, în privința reducerii numărului de parlamentari? Toate acestea începe să le înveţe şi primul ministru al României, alături de Crin Antonescu. Doar că ordinele „noii Porţi” nu se discută, se execută, iar după ce îţi faci „temele” primeşti mângâieri părinteşti pe creştet.

Aşa arată o radiografie a relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană. O democraţie cu iz de servilism pentru care plătim datorie externă şi suntem obligaţi să memorăm pe de rost lecțiile despre statul de drept și valorile europene.

Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este, într-adevăr, a şaptea ţară din U.E. şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlini însă niciodată. Adevărul este că, de 20 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele, în special economic. Şi aici va rămâne pentru foarte mult timp.

Că economia României s-a dus dracului contează mai puţin, sau deloc, pentru „noua Poartă” atât timp cât principalul motor economic impus funcţionează perfect: consumul. Dacă este să luăm însă de „bune” încercările de redresare economică a ţării, înseamnă că avem în continuare lideri lipsiţi de experienţă sau voinţă. Poate nu ar trebui să-i judecăm atât de dur, cu toate că o merită, după cum poate nu ar trebui să trecem nici peste interesele Uniunii Europene, tot mai evidente, peste atât de zvonitele interese „oculte”, sau peste „complotul internaţional”, despre care se discută la nivelul cetăţeanului de rând. Trebuie menţionat însă felul în care se „exersează” politica economică în România: ca să priceapă toţi – ne vindem în continuare ţara pe nimic, la ordinele „noii Porţi”!

Ne întrebăm retoric de ce turiştii străini evită România, sau de ce românii preferă staţiunile din Bulgaria şi Ungaria. Cunoaştem răspunsurile, dar parcă preferăm să evităm formularea lor.

          „Avem o treime munţi, o treime dealuri, o treime câmpii, litoralul Mării Negre şi Dunărea”, afirma preşedintele Traian Băsescu referindu-se la potenţialul turistic al României. Teoretic acesta are dreptate, turismul putând să ajute la creşterea economică a României, însă doar pe hârtie.

Atunci când însă ridici ochii de pe harta turistică şi pliante, constaţi că realitatea este cu totul alta, dar nu vom detalia acum lucruri pe care cu siguranţă deja le cunoaşteţi. Iată de ce credem că nu turismul este cel care poate salva România. Si în acest domeniu este nevoie de „profesionalişti” şi „specialişti” care să vadă dincolo de propriul interes.

Există desigur şi optimişti. „Începem să fim activi chiar şi în România”, declara Traian Băsescu, precizând că, deși este o perioadă de criză, țara noastră a implementat politici de susţinere a infrastructurii de turism, pentru că turismul ne poate ajuta la creșterea economică. L-am contrazice puţin pe domnul preşedinte, precizându-i că din elicopter şi munţii, şi delurile, şi câmpiile, chiar şi litoralul Mării Negre şi Dunărea, arată „splendid”, dar pentru a ajunge la ele, aşa cum încă se prezintă drumurile din România, ai nevoie de cele mai multe ori de nervi de oţel, sau dacă nu, de distonocalm. Nu scriem doar despre starea proastă a drumurilor (domnul Traian Băsescu ar trebui să ştie mai bine, fiind o perioadă şi ministrul Transporturilor), ci şi despre faptul că există tronsoane de cale ferată pe care se circulă cu maxim 30-40 Km/oră, în loc de 120-140Km/oră, din cauza infrastructurii prost întreţinută.

Suntem o țară cu adevărat bogată. Şi la ce ne foloseşte aceasta, s-ar grăbi cei mai mulţi să ridice din umeri. Avem 22.000 de monumente istorice (subliniem, doar „istorice”) răspândite pe teritoriul României, dar încă nu am învățat să nutrim respectul care se cuvine față de aceste „mărturii ale evoluției noastre istorice”. Nu ştim să le punem în valoare din punct de vedere turistic, sau, mai grav, aşa cum este şi cazul sitului arheologic de la Sarmisegetuza Regia, intrăm cu buldozerul în ele.

Exemplele ar putea continua, turismul în România (dacă putem vorbi de aşa ceva) nefiind încă unul performant, cu atât mai puţin, acesta să ajute la redresarea economică a României, aflată în colaps de ani buni. Pertinent afirma cineva: „în timp ce în ţările vecine Bulgaria şi Ungaria există turism, în România există doar hotelieri”.

După 23 de ani de democraţie, prost înţeleasă, consecinţele sunt greu de suportat. S-au adaptat doar politicienii şi cei care au ştiut să facă afaceri cu statul. Restul încearcă din răsputeri să supravieţuiască. Veniturile populaţiei sunt însă rezultatul „perpetuării ineficienţei în economie”. Se afirma pertinent că pentru a tinde la statutul categoriei sociale de mijloc, ar trebui să avem salarii de 2.000 – 3.000  lei. Înţelegem deci, că în România, mai mult de două treimi din populaţie trăieşte la limita (sub)existenţei, din moment ce salariul minim pe economie se va apropia de 800 lei începând cu 1 iulie 2013. Cât suntem de săraci ştim şi singuri, fără să mai arate Uniunea Europeană cu degetul.

La nivelul Uniunii Europene, ţara noastră nu a fost nicicând un bun exemplu, doar că este nevoie de noi acolo. România se împrumută astăzi în stânga şi dreapta, uitând probabil că orice împrumut trebuie restituit şi cu dobândă. Cei care se fac a nu pricepe cum stă această treabă, adică membrii fostelor guverne, dar mai nou și membrii guvernului Ponta, ne afundă în datorii pe care nici şapte generaţii de azi înainte nu le vor putea onora.

Deşi am avut patru alternanţe la guvernare în ultimii 23 de ani, democraţia românească dă semne de oboseală, în loc să se consolideze. Încrederea publică în instituţiile fundamentale ale ordinii democratice este la pământ. Concurenţa sănătoasă a partidelor care furnizează stabilitate politică este înlocuită de conflicte, veritabile lupte de gherilă politică, de „înţelegeri oculte” ale intereselor particulare oportuniste, în timp ce opoziţia ia forma unor facţiuni sectare unite doar de exerciţiul corupţiei şi frica răspunderii penale. Nimic nou până aici, veţi spune, căci toate acestea vă sunt prea bine cunoscute.

Cu siguranţă românii nu doresc o societate controlată de un stat atotputernic, dar nici una aruncată în haos de pieţe dezordonate aflate în goană după profituri mincinoase, constituie obiectivul de perspectivă. Specialiştii s-au grăbit să afirme în ultima vreme că „ar fi o eroare ca eşecul politicilor de dreapta din România să retrezească din adormire concepţiile falimentare şi învechite despre un stat care naţionalizează economia, dar ar fi o eroare şi mai mare ca statul să asiste pasiv la dezmăţul corupţiei sau al pieţelor nereglementate care distrug peste noapte comunităţi întregi de oameni.” La astfel de concluzii se ajunge atunci când democrația este prost înțeleasă și economia interesează doar pentru propriile interse.

În aceste zile, Biblioteca Județeană „Christian Tell” din Târgu-Jiu găzduiește expoziția de fotografie „Dubai – orașul viitorului”, realizată de Tania Goncea, membră a Fotoclubului C.N.E.T. și elevă în clasa a IX-a, profilul bio-chimie la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”.

Elevă la unul dintre cele mai bune licee târgujiene, Tania Goncea iubește fotografia și își împarte timpul între această pasiune și școală. De curând ea a vizitat unul dintre cele mai spectaculoase orașe din lume și cel mai modern oraș din Orientul Mijlociu: „Dubai, orașul viitorului”, cu o infrastructură inovatoare și clădiri mai mult decât impresionante, high tech, celebre în toată lumea pentru strălucirea și aspectul lor futurist. Sunt acestea suficiente motive pentru care tânăra fotografă propune iubitorilor de fotografie din Gorj, la începutul acestei veri, o expoziție inedită despre orașul creat de șeicul Rashid bin Saeed al Maktoum în Emiratele Arabe Unite.

Expoziția de fotografie realizată de Tania Goncea este prezentată de Fotoclubul C.N.E.T. în parteneriat cu Asociația Culturală „Semn”, cu sprijinul profesorilor Andrei Popete-Pătrașcu și Daniel Murărița.

Fotografia face parte din rutina zilnică

Despre fotografie și experiența din Dubai, Tania Goncea ne-a declarat că oamenii trăiesc de-a lungul vieții mai multe visuri, iar ea tocmai și-a îndeplinit unul dintre ele. „Emile Zola spunea: „Nu poți afirma că ai văzut un lucru până nu l-ai fotografiat”. Pentru mine, arta fotografică face parte din rutina zilnică. O fotografie îți amintește de momentele frumoase din viață. În general, îmi place să fotografiez frumosul. Fie că este vorba de natură, clădiri impozante sau detalii aparte, întotdeauna încerc să imortalizez în fotografiile mele ceva care poate impresiona la rândul lor alți ochi. Este greu de ales un singur lucru care m-a impresionat în Dubai. Să transformi deșertul într-o metropolă guvernată de legi islamice în care trăiesc zeci, poate sute, de naționalități într-o armonie aproape perfectă e de-a dreptul impresionant. Aș recomanda altor tineri să înceapă să fotografieze deoarece merită. Fotografia este arta de a fura timpului o fărâmitură de clipă… Este uimitor”, crede Tania Goncea, decisă să își continue visul în domeniul fotografiei.