România între politică și Guiness book

Două treimi dintre români habar nu au care este rolul Parlamentului în general şi al sistemului parlamentar bicameral în particular, al preşedintelui şi al Guvernului. Să ne surprindă că doar 34% dintre cei chestionaţi, conform unui studiu dat recent publicităţii de Asociaţia ProDemocraţia, au identificat scopul Parlamentului – acela de a legifera? Alţi 34% dintre respondenţi au afirmat că rolul Parlamentului este să vegheze la bunul mers al ţării şi să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei, iar restul au vorbit despre rolul de conducere, de reprezentativitate, despre asistenţă socială sau rol economic, iar 10 % au dat răspunsuri negative la adresa Legislativului. Asta aşa pentru a ne face o idee despre cei care de 23 de ani votează democratic în România. Nu ar fi rău dacă buletinele de vot ar include pe viitor şi câteva întrebări din Constituţia României.

Ştiţi ce e trist? Că la ultimele alegeri, în secţiile de votare din România am văzut prea puţini tineri, dar suficient de mulţi bătrâni care atunci când au avut ştampila de vot în mână s-au gândit la viitorul nepoţilor lor. România ultimilor ani suferă de o criză acută de ignoranţă a tinerilor, pentru care non-valorile au devenit valori şi modele.   

Despre clasa politică… doar de bine, s-ar grăbi unii să afirme. Mizând doar pe ignoranţa unora şi prostia altora, politicienii români și-au adaptat stilul unui anume soi de capitalism în care primează interesul personal, fără a fi interesaţi să asigure „viitorul ţării”, prin locurile de muncă, educaţie sau sănătate,. Sigur, toate acestea sunt mai puţin prioritare atunci când te lăfăi în vile de sute de miliarde de lei, conduci maşini de sute de mii de euro, îţi tratezi problemele de sănătate în clinici particulare din străinătate sau îţi trimiţi odraslele la studii în afara ţării.

România suferă și odată cu ea, toți cei care simt românește sau poartă tricolorul în suflet, fără a avea nevoie de omologare în Guinees book.

Reclame

Consiliul Național al Societății de Științe Istorice, la Târgu-Jiu

Târgu-Jiul a găzduit în perioada 24-25 mai 2013 Consiliul Național al Societății de Științe Istorice din România, fiind prezenți în orașul lui Brâncuși peste 40 de istorici, academicieni și cercetători. Membrii acestei societății au supus dezbaterilor tema „De ce istoria în şcoală?”, solicitând asigurarea unui minim de două ore la disciplina istorie la toţii anii de studiu din învăţământul gimnazial şi liceal.

DSC_0158

Lucrările Consiliului Național al Societății de Științe Istorice din România s-au desfășurat la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, acolo unde se află și sediul S.Ș.I.R. Filiala Gorj, condusă de prof. dr. Gheorghe Nichifor. Au luat parte la Consiliul Național, prof. univ. dr. Bogdan Murgescu – președintele S.Ș.I.R., academicianul Nichita Adăniloaie – președinte de onoare S.Ș.I.R., prof. dr. Bogdan Teodorescu – secretarul general al S.Ș.I.R., alături de peste alți 40 de istorici din țară și județ.

Sâmbătă 25 mai, în prezența oficialităților județene, a vicepreședinților Consiliului Județean, Mădălina Ciolocoi și Ciprian Florescu, a reprezentanților Inspectoratului Școlar Județean Gorj, Serviciului Județean al Arhivelor Naționale – Gorj, Muzeului de istorie „Alexandru Ștefulescu” și a membrilor din țară ai Societății de Științe Istorice din România prezenți la Consiliul Național, a fost inaugurată la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”, Sala de ședințe „prof. Ion Cojocaru”.

DSC_0126

Programul Consiliului Național S.Ș.I.R.

„Programul Consiliului Național al S.Ș.I.R. desfășurat la Tîrgu-Jiu a cuprins  dezbaterea intitulată „De ce istoria în școală?”, moderată de prof. univ dr. Bogdan Murgescu, prezentarea Raportului Comisiei de Cenzori a Societății de Științe Istorice din România și rapoartele de activitate ale filialelor S.Ș.I.R. prezente la Consiliul Național. Filiala Gorj a Societății de Științe Istorice din România a propus invitaților din țară o expoziția de carte „Istorici gorjeni și cărțile lor”, vernisajul Expoziției de fotografie „Târgu-Jiu. Repere pentru secolul XXI” (Andreea Denisa Vlădulescu – Fotoclub C.N.E.T.), videoproiecția: „Actualitatea mesajului istoric în rândul elevilor” – Cercul Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu” C.N.E.T. ș.a. În ultimii ani, reuniunile Consiliului Național s-au desfășurat la București (2008), Câmpina (2009), Reșița (2010), Mioveni (2011) şi Bucureşti (2012). În acest an a fost rândul Filialei Gorj a Societății de Științe Istorice din România să găzduiască Consiliul Național, la care au participat membri ai filialelor S.Ș.I.R. din București, Bârlad, Dolj, Dâmbovița, Argeș, Timișoara, Lugoj, Câmpina, Ploiești, Brăila, Teleorman, Mehedinți, Vrancea, Buzău, Cîmpulung-Mușcel, Brașov, Călărași, Ilfov și desigur Gorj”, ne-a declarat prof. Andrei Popete-Pătrașcu, unul dintre organizatori.

DSC_0165 Rezoluție semnată de istoricii prezenți la Târgu-Jiu

Contextul discuţiei publice cu privire la Planurile-cadru pentru învăţământul primar e unul foarte potrivit pentru a porni o dezbatere despre „locul şi rolul” istoriei în şcoală. Istoricii prezenți la lucrările Consiliului Național au încercat să răspundă la întrebări precum: Ce fel de model uman vrem să construim prin şcoală? Cum vrem să arate lumea românească în anii 2020-2030? De ce ar trebui disciplina istorie să contribuie la modelarea conştientă a unui anume tip de personalitate dezirabil? Ce tip de discurs ar trebui să-și asume disciplina istorie?

În urma dezbaterii cu tema „De ce istoria în şcoală?”, membrii Societății de Științe Istorice din România întruniți la Târgu-Jiu a semnat o rezoluție în care se arată că:  rolul fundamental al istoriei este promovarea valorilor civice îmbinând armonios apartenenţa la comunitatea locală, la naţiunea română şi la U.E.; istoria asigură conservarea identităţii naţionale, formarea spiritului de toleranţă, promovarea şi înţelegerea adecvată a termenilor de „patrie” şi „patriotism”; cultivarea memoriei înaintaşilor, dezvoltarea unei conştiinţe a valorii în plan European, în ultimii 15 de ani a avut loc o înjumătăţire a numărului de ore alocate disciplinei istorie în învăţământul gimnazial şi liceal; o singură oră de istorie pe săptămână este insuficientă pentru realizarea obiectivelor educaţionale ale acestei discipline; în consecinţă curricula şcolară este foarte încărcată iar profesorii întâmpină mari greutăţi în a-i deprinde pe elevi să judece procesele istorice.

Minim două ore alocate istoriei în școlile din România

Sunt toate acestea, deziderate de care factorii de decizie ar trebui să țină cont cu privire la schimbarea curriculumului pentru istorie în învăţământul preuniversitar. Prin Rezoluția semnată la Târgu-Jiu, în cadrul Consiliul Național, membrii Societății de Științe Istorice din România au formulat și o serie de solicitări, amintind aici: conştientizarea opiniei publice asupra însemnătăţii istoriei pentru coeziunea şi buna funcţionare a societăţii; asigurarea unui minim de două ore la disciplina istorie la toţii anii de studiu din învăţământul gimnazial şi liceal; intensificarea colaborării între cadrele didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar prin constituirea unor grupuri de lucru care să propună regândirea programei de istorie sub aspectul conţinuturilor şi tematicii şi elaborarea unor manuale adecvate noilor programe, nivelului de vârstă al elevilor şi cerinţelor lor pentru dimensiunea pragmatică; realizarea unui dialog constructiv şi eficient între asociaţiile reprezentative ale cadrelor didactice şi responsabilii din Ministerul Educaţiei Naţionale în ceea ce priveşte problemele Curriculumului Naţional.

Minodora SUCEA, în  „Gorjeanul”, din 27 mai 2013

 

140 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA ARHIVELOR GORJENE

Miercuri, 22 mai 2013, în cadrul Simpozionului Gorjul – vatră de istorie românească, va avea loc lansarea CD (cu ISBN) 140 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA ARHIVELOR GORJENE. CD-ul conține cele 18 comunicări susținute în cadrul celei de-a XXVIII-a ediție a Simpozionului, organizat de Societatea de Științe Istorice din România, Serviciul Județean al Arhivelor Naționale – Gorj, Muzeul județean Alexandru Ștefulescu și Inspectoratul Școlar Județean Gorj.
CD prezentare

Totul și nimic

Deşi am avut patru alternanţe la guvernare în ultimii 22 de ani, democraţia românească a dat de nenumărate ori semne de oboseală, în loc să se consolideze. Încrederea publică în instituţiile fundamentale ale ordinii democratice continuă să fie la pământ. Concurenţa sănătoasă a partidelor care furnizează stabilitate politică este înlocuită de conflicte, veritabile lupte de gherilă politică, de „înţelegeri oculte” ale intereselor particulare oportuniste, în timp ce opoziţia ia forma unor facţiuni sectare unite doar de exerciţiul corupţiei şi frica răspunderii penale. Nimic nou până aici, veţi spune, căci toate acestea vă sunt prea bine cunoscute.

Ce vor atunci românii? Cu siguranţă nu o societate controlată de un stat atotputernic, dar nici una aruncată în haos de pieţe dezordonate aflate în goană după profituri mincinoase, constituie obiectivul de perspectivă. Specialiştii s-au grăbit să afirme în ultima vreme că „ar fi o eroare ca eşecul politicilor de drept din România să retrezească din adormire concepţiile falimentare şi învechite despre un stat care naţionalizează economia, dar ar fi o eroare şi mai mare ca statul să asiste pasiv la dezmăţul corupţiei sau al pieţelor nereglementate care distrug peste noapte comunităţi întregi de oameni.” Ca întotdeauna specialiştii spun totul şi nimic.

Suntem parcă mult prea dezamăgiţi însă de actuala clasă politică şi de sistemul care a împins România într-o criză generală fără precedent. Nu parcurgem doar o criză economică, socială, morală şi politică, ci şi una de încredere, de credibilitate, de autoritate şi nu în ultimul rând de soluţii. Acestea din urmă sunt cele care lipsesc cu desăvârşire.

Ce sunt de fapt schimbările la nivelul conducerilor instituţiilor legislative ale României? Soluţiile de compromis ale unei clase politice dominată de tare precum lipsa de onestitate, secretomania, incapacitatea de a produce legi bune, interesele speciale, contractele preferenţiale şi blocarea accesului oamenilor la cei care iau decizii. Ne pricep la tot și totuși la nimic.