Băsescu: „Adio P.D.L.”

„Orice pasăre pe limba ei piere”, doar că de această dată nu vorbim de nicio pasăre, ci de Partidul Democrat Liberal. După ce „aripa FSN-istă”, pentru a-l cita pe Traian Băsescu, a câștigat alegerile pentru conducerea acestei formațiuni politice, iar Vasile Blaga a primit confirmarea majorității portocalii pentru un nou mandat, specialistă în brand-uri din perioada ministerială, Elena Udrea speră să construiască un nou partid de dreapta, nesuportând umilința înfrângerii. Desigur nu va fi singură în acest proiect politic, ci alături de Traian Băsescu, cel care a spus „Adio P.D.L.”.

Scriam în urmă cu două săptămâni despre acest partid „mult prea șifonat în ultimele luni, într-o continuă căutare a identităţii democrat-liberale, căci despre doctrină nu poate fi vorba” și precizam că disputele pentru șefia P.D.L. macină din interior formațiunea politică portocalie care se pregătește de naufragiu. Atunci când îşi pierd acuitatea, marinarii (T.B. – n.n.) se cunosc după nodurile pe care le fac, adică din ce în ce mai prost. Băsescu nu a mai fost invincibil. A pierdut pe mâna unei femei, al cărei nume a fost asociat în istorie cu eminențele cenușii care au influențat negativ.

După apariția sa video pe pagina de Facebook, luându-și „Adio”, în stilu-i caracteristic de la vechii parteneri, nu neapărat prieteni, Traian Băsescu are pregătit un nou plan: o construcție politică de dreapta în care să îi adune pe toți cei rămași fideli. Din fericire nu mai sunt mulți, nu mai au forța politică de altădată și flacăra violetă pare demult stinsă. Declarația sa, neconstituțională, atrage atenția că „președintele jucător” al „micii majorități” (sic!) din România continuă să fie interesat doar de propriile interese. Acest „Adio P.D.L.” nu poate însemna decât sfârșitul, încet, dar sigur, al lui Traian Băsescu.

Reclame

„Două vieți dedicate învățământului românesc”

De curând, sub egida Editurii Sitech din Craiova, a văzut lumina tiparului lucrarea intitulată „Două vieți dedicate învățământului românesc”, avându-i autori pe istoricii Dumitru-Valentin și Daniela-Liliana Pătrașcu. Lansată marți, 19 martie 2013, la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, în prezența unui numeros public format din cadre didactice și elevi, cartea readuce în atenție figurile a doi dascăli iluștri ai Gorjului de altădată: Stelian Sterescu (1875-1917) și Stelian Ste. Sterescu (1910-1978).

Au fost alături de autori, din partea Societății de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, profesorii Gheorghe Nichifor, Andrei Popete-Pătrașcu și Cornel Șomâcu, istorici și cercetători de vocație care de-a lungul timpului au publicat studii și lucrări despre alte personalități ce s-au manifestat cu precădere în învățământul gorjean și care au contribuit la ridicarea prestigiului instituțiilor unde au activat de-a lungul timpului.

Nu întâmplător Dumitru-Valentin și Daniela-Liliana Pătrașcu au lansat cartea  „Două vieți dedicate învățământului românesc” la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, cel dintâi autor fiind absolvent al acestui liceu în urmă cu 12 ani. Lucrarea pe care cei doi o propun astăzi iubitorilor de istorie se datorează existenței unei bogate colecții de documente referitoare la activitatea didactică și viața celor doi dascăli, tată și fiu, la Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu. 

DSC_0103 DSC_0109 DSC_0138 DSC_0181 DSC_0219

România după 23 de ani…

Fără a trece peste interesele statelor occidentale, cele ale Uniunii Europene, care ne doreşte cu ardoare cât mai calici, peste atât de zvonitele interese „oculte”, peste „complotul internaţional”, despre care se discută la nivelul cetăţeanului de rând, sau peste criza economică, actualii guvernanţi nu sunt capabili să conducă singuri o ţară atât de mică.

Sigur, poate ar trebui menţionat felul în care s-a realizat, în ultimii ani, privatizarea economică a României, atât de către foşti (P.D.L.-işti, U.D.M.R.-işti, minorităţi şi independenţi  şi ce-or mai fi…), cât şi de către actuali (a se citi P.S.D.-işti sau P.N.L.-işti). România a fost vândută pe nimic, iar acum este plină şi de datorii.

Dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani atrag atenţia că în România încă nu există o piaţă funcţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în România, după standardele Uniunii Europene nu este, deocamdată, funcţional. În timp ce principalele motoare economice ale marilor puteri europene sunt industria, agricultura şi serviciile,  României i s-a impus consumul. Luaţi, mâncaţi şi vă bucuraţi! Dar pe banii voştri! – ne spune U.E. 

Rezultatele României după 23 de ani de democraţie? O parte pe aici, o parte pe acolo. Concluzia: rezultate… din părţi. Şi asta nu pare să deranjeze câtuşi de puţin pe cei cărora ar trebui să le crape obrazul de ruşine. Bine că noi românii am pierdut şi gramul acela de conştiinţă pe care îl deţineam şi suntem scutiţi de simţămintele ruşinoase. Cui nu-i convine, poate liniştit să-şi ia lumea în cap, căci altfel  riscă să-i sară lumea în cap. Principiul acesta domină de departe toate instituţiile din ţara noastră. De ce ar trebui cineva să trudească pentru „binele ţării”, când poate doar crea impresia de prestator, în timp ce leafa sa continuă să crească? Că nemulţumirile sunt şi ele în creştere nu prea contează pentru distinşii noştri prestatori de servicii. Se impune o nouă concluzie: Ce bine este să ai obrazul gros şi stomacul plin.

Nicolae Hasnaş – „medic” al liberalismului gorjean

Nimic nu poate exista fără istorie. Oamenii sunt ceea ce a făcut din ei trecerea timpului şi mai cu seamă împrejurările în care aceştia s-au născut, au trăit şi au influenţat marile înfăptuiri ale istoriei. Printre personalităţile marcante ale Gorjului de altădată se numără fără îndoială şi dr. Nicoale Hasnaş (1875–1966). Medic de carieră, gazetar, senator şi deputat, prefect, om politic liberal de mare atitudine, profund cunoscător al realităţilor româneşti, s-a aplecat totdeauna cu mare atenţie, asupra multiplelor probleme cu care Gorjul acelor ani s-a confruntat.

Este meritul istoricilor Gheorghe şi Dorina Nichifor de a-l aduce astăzi în prim planul vieţii social-politice pe cel care poposea în Gorjul lui Tudor Vladimirescu, la începutul secolului al XX-lea, şi care prin vocaţiile sale, de medic şi mai ales politician perfect ancorat realităţilor de la acea vreme, avea să se impună pentru totdeauna în conştiinţa gorjenilor şi în galeria personalităţilor de valoare ale Gorjului.

Cu acribie şi responsabilitate cei doi distinşi autori rememorează fapte, întâmplări, evenimente din viaţa doctorului Nicolae Hasnaş cărora timpul nu le-a alterat sensurile. Structurată corespunzător unui studiu monografic, lucrarea, beneficiind de imagini grăitoare despre această personalitate complexă Gorjului, se doreşte o reconstituirea fidelă a celui care alături de alţi intelectuali gorjeni ai generaţiei sale, poate fi acceptat „ca un veritabil vârf de lance ce a străbătut convingător spaţiul şi timpul”.

Personajul pe care Gheorghe şi Dorina Nichifor îl readuc în atenţie, alături de alte nume, care în chip remarcabil au jucat un rol important în viaţa Gorjului, născuţi sau vremelnic trecători pe aceste meleaguri – istoricul Alexandru Ştefulescu, „restaurator al tradiţiei gorjene, ctitor de instituţii, dar şi funcţionar prestigios implicat în actele de reformă ale începutului de secol XX”, liberalul craiovean Gheorghe Chiţu, cel care a ilustrat categoria oamenilor politici de mare deschidere către modernitate, prestigios şi prezent prin faptele sale în Gorjul sfârşitului de secol XIX, sau politicianul gorjean Dincă Schileru, o vie legendă „cu putere şi stăruinţă de muncă” – reflectă un profesionist de excepţie, instruit, inteligent, iscusit în ordonarea frazelor, asemeni „unui autentic chirurg al vorbelor”.

Iată de ce, nu întâmplător, cartea care acum se înfăţişează publicului poartă sugestiv numele Nicolae Hasnaş – „medic” al liberalismului gorjean. Cele două volume, structurate pe un număr de nouă capitole, într-o manieră neproblematizată strict, abordează cronologic o biografie de epocă nu foarte îndepărtată.  

Cu origini în Moldova, născut în mijlocul unei familii de mici intelectuali, aşa cum se arată într-un prim capitol al lucrării, Nicolae Hasnaş, devine student al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, apoi după un util stagiu la gurile Dunării se stabileşte pe meleagurile Jiului de Sus, intrând în memoria gorjenilor pentru intervenţiile sale chirurgicale, din ce în ce mai dificile şi variate, „operaţii care până în zilele noastre fac apanajul unor specialităţi de sine stătătoare”.

Preocupările sale medicale nu au fost stopate de intrarea României în primul război mondial, în care a fost mobilizat ca medic militar. Pentru meritele sale în timpul derulării evenimentelor de pe front, dr. Nicolae Hasnaş a fost distins cu mai multe decoraţii româneşti, franceze şi ruseşti.

După 1918 a rămas, în ciuda preocupărilor publice, acelaşi distins profesionist, spitalul din Târgu-Jiu, condus de el, fiind renumit nu numai în Gorj, ci şi în judeţele vecine.

Un capitol întreg rezervă autorii cărţii, intrării dr. Nicolae Hasnaş în viaţa politică. În calitate de om politic liberal, nu face deloc figuraţie. Participă la diferite manifestări publice organizate de liderii locali liberali, este membru fondator al Cohortei Cercetaşilor Gorjeni „Domnul Tudor”, intră în Liga Culturală, unde este un remarcabil conferenţiar şi este o prezenţă remarcabilă în publicistica locală.

Reprezentant fidel al doctrinei de dreapta, dar cu acensiuni socialiste în perioada tinereţii, dr. Nicolae Hasnaş a contribuit la relansarea activităţii politice a Partidului Naţional Liberal Gorj, în condiţiile în care o parte din fruntaşii acestei organizaţii au trecut pe alte baricade politice. Bun condeier, cu o prezenţă activă în publicistica locală de partid („Cuvântul Gorjului”, „Voinţa”), abordează nu numai aspecte de actualitate politică a Gorjului, ci şi probleme dintre cele mai diverse: economice, ideologice, politică internă şi externă, cultură, artă etc. O prezenţă constantă la marile evenimente cotidiene ale comunităţii locale: ceremonii religioase, conferinţe, întruniri, manifestări omagiale şi altele, dr. Nicolae Hasnaş lucrează metodic şi insistent la revenirea partidului său în prim planul vieţii publice. Lansează „Revista Jiului”, publicaţie pe care o conduce şi la care scrie mult, revitalizează Liga Culturală şi realizează împreună cu N. Andreescu o lucrare de istorie, „remarcabilă încercare de abordare a personalităţii lui Tudor Vladimirescu, din perspectiva nespecialistului”.

Autorii cărţii reliefează cu ample exemple anii când Nicolae Hasnaş îşi pregăteşte cu minuţiozitate intrarea în arena politicii liberale de anvengură.

Lucrarea pune în valoare în paginile sale, perioada 1922-1926, când Nicolae Hasnaş în poziţia de senator al Gorjului, din partea PNL şi secretar al biroului Senatului pe tot timpul mandatului, este o prezenţă constantă în plenul acestei Camere. Intervenţiile sale sunt formulate într-o manieră coerentă şi convingătoare, demonstrând „implicare politică şi socială, precum şi un grad de cultură generală ridicat”.

Cartea reflectă în cel de-al patrulea capitol, un om politic cu suficient curaj şi discernământ, dar şi cu un agreabil simţ al umorului. Ponderea cea mai mare a luărilor sale de cuvânt cade în seama problemelor de natură socială, cu deosebire cele sanitare, educaţie, cultură, fără a fi neglijate cele economice, militare, juridice sau de politică internă şi externă. Obiectivul pe care îl urmăreşte Nicolae Hasnaş îl reprezintă fără doar şi poate reformarea în spirit liberal a unor domenii mai apropiate de formaţia sa precum: sistemul sanitar şi de educaţie, puterea judecătorească, armata ţării etc.

Autorii surprind un Nicolae Hasnaş ce are în vedere de multe ori aspectele de natură salarială la funcţionarii publici, medici, cadre didactice, preoţi şi alte categorii, dar şi implicarea sa la redactarea şi discutarea Legii fundamentale din 1923, „nu numai în momentul adoptării ci şi în fazele preliminare”.

Consultând fondurile locale ale arhivelor din Gorj şi Bucureşti, Gheorghe şi Dorina Nichifor scot la suprafaţă bogata activitate a senatorului liberal din judeţul său adoptiv. Nicolae Hasnaş este alături de şcoală, Biserică, bănci, cooperaţie etc. Este membru al unor consilii de administraţie, consilier local, consilier eparhial, găsindu-şi timp pentru practicarea profesiei de medic, pe care nu a abandonat-o niciodată.

Revine la Târgu-Jiu, după mandatul de senator şi se dedică cu toată energia, în afara profesiunii de medic, şi altor îndeletniciri de interes public. Devenit un autentic lider local, va încerca de mai multe ori să revină pe fotoliul de senator, fără a reuşi însă înfrângerea puternicei ofensive a naţional-ţărăniştilor radicali, conduşi impetuos şi la nivel local de Gr. Iunian. Rămâne fidel liberalismului şi treptat  se apropie de Gh.Tătărescu, îndeosebi după preluarea de către acesta a funcţiei de secretar general al partidului.

Un nou amplu capitol îl prezintă pe Nicolae Hasnaş, în calitate de prefect, implicat în găsirea unor formule organizatorice capabile să scoată economia judeţului din criza profundă în care se zbătea. Este alături de  preoţi, cadre didactice, funcţionari, în acţiunile revendicative şi oferă soluţii cum ar fi exproprierea capitalului sau introducerea „leului-ipotecar” pentru redresarea ţării.

Determinat şi curajos, personajul cărţii scrise de Gheorghe şi Dorina Nichifor, desfăşoară în perioada 1934 – 1937  un travaliu uriaş pentru readucerea PNL la conducerea judeţului şi a ţării. Ales membru al Adunării Deputaţilor, într-o nouă legislatură, se prezintă în aceeaşi notă de om politic pragmatic şi activ, „capabil să-şi susţină punctele de vedere în cele mai delicate chestiuni ale actului legislative”.

Amendamentele, interpelările şi discursurile sale „poartă pecetea calităţii, dar au şi un farmec aparte, fiind pornite de la o persoană instruită, cu harul elocinţei desăvârşite”.

Personaj politic remarcabil, dr. Nicolae Hasnaş este atent analizat şi în capitolul VI al cărţii ce îi este dedicată, în timpul „marii guvernări liberale” (1934 – 1937). Sursele documentare cercetate de cei doi autori ni-l prezintă pe deputatul gorjean în dialog sau în schimburi de replici cu reputaţi oameni politici şi de cultură ai timpului, precum: Petre Andrei, C.C. Giurescu, Pamfil Şeicaru, C. Angelescu, I. Petrovici, Virgil Madgearu, Valer Pop, Richard Franasovici, Armand Călinescu, M. Ghelmegeanu, I. Costinescu, I. Pillat, A.C. Cuza, Mitiţă Constantinescu şi alţii.  

De altfel, cititorii vor constata transformarea personajului şi în subiectul unui spectaculos scandal mediatic local cu substrat de natură politică, ce îl va scoate pe Nicolae Hasnaş de pe listele electorale la sfârşitul anului 1937.

Cel de-al VII-lea capitol al lucrării aduce în prim plan contextul „dramaticelor evoluţii din planul relaţiilor internaţionale care au generat sfârtecarea teritorială a României şi alianţa cu puterile Axei”. Spirit filantropic, dr. Nicolae Hasnaş îşi va pune întreaga experienţă profesională şi organizatorică în slujba refugiaţilor, răniţilor, bolnavilor şi a tuturor celor aflaţi în impas, desfăşurând o activitate susţinută în cadrul Societăţii de Cruce Roşie, contribuind la strângerea de ajutoare, constituind economate şi cantine pentru săraci şi militarii în trecere prin Târgu-Jiu.

Acest capitol, amplu în analiza evenimentelor din perioada 1938 – 1944, îl prezintă pe dr. Nicolae Hasnaş şi în postura de personalitate recunoscută în toate mediile social-profesionale din judeţ. Acesta îşi face timp pentru onorarea evenimentelor cultural-artistice şi sportive, fiind agreat de mai marii judeţului „care-i caută compania şi să bucură să-i valorifice disponibilităţile uriaşe”.

„Agonia democraţiei”, titlu inspirat identificat de autori pentru capitolul al VIII-lea al cărţii, îl prezintă pe  Nicolae Hasnaş în noi ipostaze, cu lumini şi umbre, abdicând aparent de la principiile sale politice. Mai mult ca sigur, la experienţa anilor săi de viaţă, este mai degrabă vorba de spirit de conservare. La aproape şapte decenii de la schimbările din România, putem să-l judecăm cât mai aproape de obiectiv. O face şi lucrarea, utilizând cu atenţie, în spiritul adevărului istoric, sursele aflate la îndemână. Ne place să credem că şi noi, istoricii mai tineri, avem porţile deschise pentru aprofundarea perioadei. Gorjul are nevoie de o istorie atent prezentată, fără informaţii partizanee, cu modele autentice, deschizătoare de drumuri pentru „generaţiile şi mai tinere”.

Revenind la Nicolae Hasnaş, cei doi istorici ni-l relevă ca pe un personaj preocupat să nu iasă din prim-planul vieţii publice. Neobosit, ia parte la evenimentele politice locale cele mai importante, sperând că experienţa sa „ar putea contribui la stoparea sau măcar întârzierea instaurării unor forme brutale de conducere”.

Nicolae Hasnaş, se arată în lucrare, trăieşte intens dramaticii ani ce au urmat războiului. Cercetând mărturiile vremii, Gheorghe şi Dorina Nichifor readuc în atenţia publicului documente inedite care completează imaginea sa. Reactivează Cercul de studii liberale, este preşedinte interimar al organizaţiei judeţene liberale şi se implică în editarea publicaţiei de partid „Viitorul Gorjului”.

În ultimii ani ai vieţii, Nicolae Hasnaş a continuat să-şi practice profesia de medic. Treptat însă, drama personală pricinuită de pierderea soţiei a luat proporţii, pierzându-şi casa, cabinetul particular şi biblioteca.

Urmărit ani buni şi cu dosar la Securitate, după stabilirea la Bucureşti, dr. Nicolae Hasnaş va continua să participe la unele reuniuni ştiinţifice. Aflăm din ultimul capitol al cărţii despre valorificarea talentului literar, realizând două lucrări care, din nefericire, nu au văzut lumina tiparului.

A încetat din viaţă în casa fiului său, din Bucureşti, la venerabila vârstă de 91 ani, urna funerară fiindu-i adusă cinci ani mai târziu în Gorj, unde oamenii l-au iubit şi apreciat. Emoţionat am avut ocazia să descopăr, împreună cu unul din autori, undeva lângă capela Cimitirului ortodox din Târgu-Jiu, monumentul său funerar. Am retrăit pentru câteva clipe satisfacţia că personajul cărţii este, pentru totdeauna, în mijlocul celor care l-au adoptat cu atâta încredere, dar şi dezamăgirea că generaţiile actuale sunt prea puţin interesate de cei care au marcat cu destinul lor o parte din istoria acestui meleag. O floare sau o buruiană smulsă, ar fi un prim gest de regândire a istoriei modelelor.

Prea puţin parcă, Nicolae Hasnaş, „doctorul tuturor”, a rămas în memoria posterităţii, fiind evocat numai tangenţial şi sporadic în presă, culegeri, simpozioane, conferinţe sau lucrări de specialitate. Lucrarea sare peste toate aceste limite şi rezolvă multe din problemele imaginii ilustrului gorjean în faţa istoriei. Adunând o multitudine de informaţii, rescrie o biografie de om adevărat, intrat aproape în legendă, mai degrabă în timpul vieţii, decât în zilele noastre.

Cele două volume ale lucrării Nicolae Hasnaş – „medicul” liberalismului gorjean, nu pot fi desigur rezumate în câteva rânduri. La cele peste 700 de pagini se adaugă un impresionant aparat critic cu note de subsol, o bibliografie consistentă, cumulând arhive, volume cu publicaţii de documente, albume, almanahuri, anuare, biografii, calendare, discursuri, enciclopedii, monografii, dar şi ilustraţii care completează în chip fericit lucrarea.   

 Felicităm demersul celor doi autori, distinşi cercetători ai istoriei noastre moderne, şi suntem convinşi că aşa cum îi cunoaştem nu se vor opri aici. Gorjul are nevoie de asemenea întocmiri, resursele sale intelectuale sunt inepuizabile, iar cititorii, suntem siguri vor şti să aprecieze şi să încurajeze tot timpul asemenea demersuri.

(Târgu-Jiu, decembrie 2012)

prof. Andrei Popete-Pătraşcu

România – importuri vs. exporturi

În urmă cu peste o sută de ani, legendarul Dincă Schileru, deputat al țăranilor din Gorj, blama vehement de la tribuna Parlamentului, importul de fân din Austro-Ungaria. Astăzi statul român, la fel ca în 1887, importă fân,  calitate superioară, tot unguresc. Ne-am întors și din această perspectivă cu peste un secol în urmă, dar tot răul spre bine. Terapia cu fân pare cea mai bună metodă de relaxare, ne asigură specialiștii naturiști. Este gratuită. Nu aveți nevoie decât de o cadă de lemn și mult fân uscat, pentru a vă asigura liniștea interioară. Credem că în curând băile cu fân vor fi recomandate și prin intermediul rețetelor eliberate online. Oricum, doar astfel de terapii și remedii ne mai putem permite.

Revenind la subiectul editorialului din această săptămână, la capitolul export România a cunoscut în ultima perioadă un trend ascendent. Unele produse au înregistrat creșteri de-a dreptul spectaculoase: carnea de porc, malțul, merele, perele, chiar și bananele. Da, ați citit bine: România exportă banane. Chiar dacă nu avem plantații de bananieri, aceste fructe sunt importate de țara noastră, apoi vândute în Republica Moldova sau Slovenia.

Cu toate acestea sunt și produse pe care în loc să le exportăm le importăm. Înțelegem că Uniunea Europeană asta e cu dus și întors. România importă de cinci ori mai multă brânză, de exemplu, decât exportă. Lanțurile de magazine străine poate ar trebui să fie obligate ca un procent din marfă să aparțină țării în care se află, altfel distrug agricultura. Spunea cineva că țăranii primesc doar 60 de bani pe litrul de lapte, în timp ce supermaket-urile din România aduc branză din Franța.

La capitolul importuri, România are mai multe contracte în derulare, țițeiul, medicamentele, gazul natural, telefoanele mobile, grâul și articolele din materiale plastice fiind cele mai importate produse din țara noastră.