Despre… Şoimii Patriei

Şoimii Patriei a fost o organizaţie comunistă din România a copiilor preşcolari şi şcolari, în vârstă de 4-7 ani, înfiinţată în anul 1976, în vederea cuprinderii, de la vârstă frageda, a copiilor în procesul educaţiei comuniste. Avea menirea de a contribui la „educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de Partidul Comunist Român”. Organizaţia îşi desfăşura întreaga activitate sub conducerea P.C.R., iar sarcina de îndrumare a activităţii ei revenea Organizaţiei Pionierilor. A fost singura organizație de acest tip din ţările blocului socialist.

Grupele de Şoimi ai Patriei erau constituite astfel: în grădiniţe – structura grupelor mijlocii şi mari (cuprindea copii de 4 şi 5 ani); în clasele I ale şcolii primare (erau cuprinşi copii de 6-7 ani); pe cartiere, strazi şi sate, (cuprindeau copii între 4 şi 7 ani care nu erau înscrişi la grădiniţe sau în clasa I). În anul scolar 1985-1986, efectivul Organizaţiei Şoimii Patriei era de aproximativ 1,1 milioane de membri, organizaţi în circa 46.000 de grupe.

Andrei Popete-Pătraşcu (Şoim al Patriei) la vârsta de 4 ani

Reclame

Arhitectura tradiţională

De curând am identificat pe site-ul www.romanianmonasteries.org 28 de case ţărăneşti reprezentative pentru arhitectura românească tradiţională:

1. Bogdan Vodă (Maramureș) 2. Moișeni (Satu Mare) 3. Alejd (Bihor) 4. Sălciua (Alba) 5. Chereluș (Arad) 6. Cîmpu lui Neag (Hunedoara) 7. Bran (Brașov) 8. Curtișoara (Gorj) 9. Măldărești (Vâlcea) 10. Plopi (Mehedinți) 11. Cuciulata (Brașov) 12. Rădești (Alba) 13. Șanț (Bistrița-Năsăud) 14. Viștea (Brașov) 15. Moșoaia (Argeș) 16. Stănești (Argeș) 17. Trăisteni (Prahova) 18. Cobia de Sus (Dâmbovița) 19. Periș (Ilfov) 20. Dragalina (Ialomița) 21. Rușețu (Buzău) 22. Chiojdu (Buzău) 23. Curteni (Vaslui) 24. Năruja (Vrancea) 25. Piatra Șoimului (Neamț) 26. Hangu (Neamț) 27. Voitinel (Suceava) 28. Oltina (Constanţa).

„Bătălia pentru viitorul României” trebuie să continue!

Traian Băsescu se consideră „mai puternic ca oricând” chiar dacă peste 7,4 milioane de români „l-au trimis acasă” în urma referendumului din 29 iulie. În urma „victoriei” ruşinoase, dar în total dezacord cu voinţa a  milioane de români, la masa verde, în lipsă de cvorum, acesta savurează astăzi succesul „tupeocraţiei”: „Domnul Ponta uită că atunci când am fost ales preşedinte al României în decembrie 2009 împotriva mea erau 5,2 milioane de voturi. După trei ani de criză, pot accepta un milion în plus.” Altfel spus, după mizerabila campanie, dacă putem numi campanie, boicotarea referendumului, Băsescu îşi permite tupeul să desconsidere votul milioanelor de români care nu îl mai doresc preşedinte.

Marinarul acesta, şcolit în spiritul corsarilor a căror gândire nu are nimic de-a face cu valorile civice şi democratice, a transformat referendumul într-o bătălie personală, în care voinţa poporului nu a contat. Pentru acest lup de mare şi acoliţii săi referendumul din 29 iulie nu a reprezentat decât o confruntare cu Ponta, Antonescu şi Voiculescu, uitând că „referendum” înseamnă cu totul altceva. Au mizat din nou pe ignoranţa unora şi prostia altora pentru a păstra „flacăra democraţiei” aprinsă, simulând că nu observă milioanele de români disperat interesaţi de viitorul ţării, de locurile de muncă, de educaţie sau de sănătate. Sigur, toate acestea sunt mai puţin prioritare atunci când te lăfăi în vile de sute de miliarde de lei, conduci maşini de sute de mii de euro, îţi tratezi problemele de sănătate în clinici particulare din străinătate sau îţi trimiţi odraslele la studii în afara ţării.

Boicotul P.D.L.-ist, mai ceva ascuţit decât lupta de clasă, a transformat acest referendum într-un eşec al democraţiei din România. După 22 de ani aceasta este în continuare prost înţeleasă.

În definitiv, ce este „democraţia”? Cu siguranţă în viziunea P.D.L.-istă aceasta nu reprezintă o formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea.

Cum îşi exercită poporul puterea? Prin vot, s-ar grăbi să răspundă cei care nu au creierul spălat cu detergent portocaliu de proastă calitate. Personal, nu consider că putem vorbi de norme democratice atunci când un partid politic îndeamnă poporul să nu îşi exercite puterea, adică să nu participe la vot, iar o parte a acestuia se conformează tacit şi obtuz.

Ştiţi ce e trist? Că în secţiile de votare din România anului 2012 am văzut prea puţini tineri, dar suficient de mulţi bătrâni care atunci când au avut ştampila de vot în mână s-au gândit la viitorul nepoţilor lor. România anului 2012 suferă de o criză acută de ignoranţă a tinerilor, pentru care non-valorile au devenit valori şi modele.    

„Bătălia pentru viitorul României” trebuie însă să continue!       

DA

Veniţi pe 29 iulie la referendum să votaţi DA pentru demiterea lui Traian Băsescu! Nu v-a întrebat când a tăiat salariile, pensiile, indemnizaţiile. Nu v-a întrebat când a desfiinţat peste un milion de locuri de muncă. Nu v-a întrebat când a închis spitalele şi şcolile. A râs tot timpul fără să-i pese de greutăţile pe care le aveţi. Acum e rândul dumnevoastră! Este ocazia pe care o aşteptaţi de multă vreme! Nu rataţi acest moment! Nu-l lăsaţi să scape de răspundere!

Premiile S.Ş.I.R.

PREMIUL GHEORGHE I. BRĂTIANU

Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor, Andrei Popete-Pătraşcu, Aspecte ale vieţii cotidiene din Gorj în mărturii ale vremii (1938-1947), Craiova, Editura Sitech, 2011

PREMIUL AURELIAN IORDĂNESCU

Revista „Historia C.N.E.T.”, an III, nr. 1-2 (9-10) / 2012