Profesorul de istorie Andrei Popete-Pătraşcu de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu,  este unul dintre aniversaţii zilei de astăzi. Acesta  își va petrece ziua onomastică alături de colegii şi elevii săi, dar şi alături de familie. I-ar fi plăcut ca în această zi să ajungă în Constanța, acolo unde se află moaştele Sf. Apostol Andrei.

”Ziua de 30 noiembrie este o zi importantă pentru mine, ca de altfel pentru toţi creştinii ortodocşi, onomastica acestei zile şi semnificaţia sa fiind legate conform tradiţiei bisericeşti de Sfântul Apostol Andrei”, spune profesorul de istorie Andrei Popete Pătrașcu. Ziua onomastică o va petrece în mijlocul elevilor  de la Colegiul Național ”Ecaterina Teodoroiu”. ”În prima parte a zilei îmi voi petrece onomastica alături de colegi şi elevii mei, la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, acolo unde voi organiza şi o activitate dedicată Zilei Naţionale a României, fiind chiar în ajunul zilei de 1 Decembrie”, afirmă Andrei  Popete. Și-ar fi dorit totuși ca în această zi specială să ajungă la Constanța. ”Mi-ar fi plăcut ca în această zi sfântă să ajung la Constanţa, acolo unde se află moaştele Sf. Apostol Andrei pentru a mă reculege preţ de câteva momente la cel considerat patronul spiritual al României”, mai spune acesta.

CADOU

”Pentru că tot vorbim de cadouri onomastice, îmi place să spun că şi de această dată am reuşit ca pe lângă cele oferite de persoanele dragi şi îmi ofer un cadou mai special. Pentru a deconspira puţin, este vorba de o nouă carte scrisă în acest an, alături de profesorii Gheorghe şi Dorina Nichifor, intitulată „Viaţa cotidiană din Gorj în mărturii ale vremii (1938-1947)”, apărută în aceste zile la Editura Sitech din Craiova”, afirmă Andrei Popete.

 PLANURI

”Printre planurile de viitor se numără încă două volume de poezii, reeditarea cărţii „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului”, precum şi finalizarea cărţii cu note de călătorie din Israel, intitulată „Ţara Sfântă între istorie şi credinţă”. Îmi doresc să fiu sănătos şi să pot îndeplini aşteptările tuturor celor dragi”, mai menționează acesta.

O nouă carte despre evenimentele din decembrie 1989,  care  nu dă verdicte, ci lasă cititorului dreptul la opinie.  

Biblioteca Judeţeană Christian Tell Gorj vă invită marţi, 29 noiembrie 2011, ora 12, în sala de lectură Mihai Eminescu, pentru a participa la prezentarea volumelor  SÂNGE ŞI CARNE DE OM. Decembrie 1989. Drama unui minister şi ACVARIUL GROAZEI. Sibiu, Decembrie 1989, al căror autor este domnul DORU VIOREL URSU.

„Doru Viorel Ursu se plasează sub semnul rigorii şi caută adevărul în 49 de dosare uitate în arhive. Documente autentice care nu lasă loc de interpretări. E unul dintre motivele pentru care autorul nu dă verdicte, ci, mai degrabă, sugerează, lăsându-i cititorului dreptul la opinie. Depinde însă de noi dacă, după 21 de ani, acceptăm să ne privim în oglinda crudă a istoriei pe care cartea ne-o aşează în faţă.” – Costin Diaconescu

„Este un succes politic, diplomatic, militar şi strategic al României”. V-aţi dat desigur seama că este vorba despre „Scutul anti-rachetă” care urmează să fie amplasat pe teritoriul României, la Deveselu. Dacă e aşa, de ce nu le-a trecut prin minte celor de la putere să comande în urmă cu doi ani şi un „Scut anti-criză” să putem vorbi, de ce nu, de un succes economic, social şi de bun simţ al României, căci actualele „succesurile” nu ţin de foame. Şi apoi, cine ar ataca o ţară precum România?

Rolul predării istoriei tinerei generaţii. Predarea istoriei în şcolile din Europa (Partea 1)

Rolul predării istoriei tinerei generaţii. Predarea istoriei în şcolile din Europa (Partea 2)

În timp ce politicienii îşi duc somnul confortabil în Parlament şi Guvern, pe banii românilor care nu au salarii şi pensii nesimţite, iar atunci când se trezesc mimează prigoana contra moravurilor de ordin financiar, România încă suportă chinul metastazic al crizei economice. Învăţământul, sănătatea, turismul, industria, agricultura, transporturile ş.a. sunt într-un mod condamnabil lăsate să viscereze până în pragul abominabilului. Pentru aceasta ne facem vinovaţi şi noi că am crezut în promisiunile lor şi ei că şi-au permis să ne mintă cu atâta neruşinare. Suntem cu toţii piesele nefericite ale unui puzzle numit generic „România eternă şi fascinantă”.

RADIO TÂRGU-JIU

Emisiunea: ALTFEL DESPRE ISTORIE

miercuri, 23 noiembrie 2011, ora 14.10

prof. Andrei Popete-Pătraşcu

Tema emisiunii: Rolul predarii Istoriei tinerei generaţii

http://www.radiotargujiu.ro/

DE CE NU CRED ÎN 1 DECEMBRIE

ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI ?!

Am reluat o postare mai veche, întrebând ce însemnătate şi ce mesaj mai are astăzi Marea Unire? Să fie ea marea sărbătoare naţională? Sunt întrebări grele la care unii istorici evită să răspundă, dar nu pentru că nu ar putea oferi informaţii preţioase, ci pentru că astăzi, la 93 de ani de la Marea Unire, ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI a suferit grave mutaţii, de la aniversările cu parade militare (10 Mai), sau spectacole omagiale (23 August), la discursuri „patriotarde” lângă ceaunele pline cu fasole şi ciolan. Dar să nu scoatem din context nici 24 ianuarie 1859, atunci când se năşteau Principatele Române Unite.

Ce însemnătate are 1 decembrie? Am învăţat la orele de istorie, în cazul că nu s-a chiulit, la fel ca în Parlamentul României astăzi, că la acea dată, la Alba-Iulia, în amintirea lui Mihai Viteazul, se unea cu Regatul României şi Transilvania, ultima provincie locuită de români, după Basarabia (28 martie 1918) şi Bucovina (28 noiembrie 1918).

Astăzi, trupul României „sângerează” după Basarabia. Nici judeţele Cadrilaterului nu ne mai aparţin. Mai este atunci 1 DECEMBRIE sărbătoarea naţională a tuturor românilor?

Personal, îmi exprim opinia că 10 MAI ar fi ziua cu adevărat potrivită pentru aniversarea Zilei Naţionale a României, căci vorbim de Independenţa naţională, de o sărbatoare națională celebrată încă din 1869 şi nu de modificările teritoriale ce au survenit de-a lungul unei istorii de prea multe ori tratată subiectiv.

Faptul că ţara noastră se află în continuare într-o perioadă de tranziţie târzie este quasi–unanim acceptat de istorici, analişti, unii politicieni, sau de opinia publică românească. Nefericita situaţie a crizei economice ne-a adâncit în tranziţie, dacă nu cumva ne-a reîntors de unde plecaserăm acum 100 de ani. Sunt voci care susţin vehement că este chiar mai rău. Iată exemplul Gorjului, un judeţ oarecare al României, care până să resimtă efectele tranziţiei, avea: fabrică de cauciuc, fabrică de sticlă, fabrică de ţigarete, fabrică de cărămidă, fabrică de mobilă, fabrică de gheaţă, fabrică de pâine, fabrică de ciment, fabrică de confecţii, fabrică de lapte, complexe zootehnice şi lista poate continua. Cum au dispărut toate acestea pe drumul tranziţiei? Desigur întrebarea este una retorică.

În perioada 5-9 decembrie 2011, Colegiul Naţional Ecaterina Teodoroiu din Târgu-Jiu vă propune un salon editorial, în care vor fi prezentate cărţile publicate de profesorii şi elevii prestigiosului liceu gorjean în anul 2011:

PROFESORI

 Gheorghe Nichifor

 Andrei Popete-Pătraşcu

Zenovie Cârlugea

  Mihai Vâlceanu

 ELEVE

 Andreea Denisa Vlădulescu

 Oana Florea

____________________________________

(vom reveni cu amănunte despre acest eveniment)

Cu titlul foarte urgent și secret, am descoperit în fondurile Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Gorj, o adresă către Prefectura Gorj care primea, la data de 19 august 1943, reglementările în vigoare, de la Comandantul Centrului Teritorial, maior Marius Deșliu, cu privire la interdicția de folosire a evreilor în activitățile de curierat.[1]

Discutam astăzi cu un absolvent al Facultății de Drept (contează mai puţin oraşul în care a fost student) şi se plângea că încă nu a găsit un loc de muncă potrivit statutului său. În realitate era chiar contrariat de situaţia tinerilor, neînţelegând haosul care guvernează astăzi ţară. M-a surprins naivitatea sa: „Pentru început mă pot mulțumii cu un salariu de vreo 1.000-1.500 euro pe lună”. Am zâmbit. Judecat la rece, nu este el o excepție. Și ne întrebăm de ce majoritatea tinerilor părăsesc România după absolvirea facultății. Lipsa perspectivei îşi spune dureros cuvântul.

În urmă cu un an am participat  la seminarul pe tema Holocaustului, organizat de Institutul Yad Vashem din Israel (The International School for Holocaust Studies). Mai mult decât despre cum trebuie abordată tematica Holocaustului în ţara noastră, am învăţat ceea ce înseamnă cultura şi civilizaţia evreiască, despre cum trăiesc, gândesc şi convieţuiesc evreii alături de creştini, musulmani şi alte confesiuni religioase. O lecţie de istorie în vechea cetate a Ierusalimului, pe Via Dolorosa, pe malurile Mării Galileei şi a râului Iordan, sau la Caesarea, Magdala, Capernaum, Tiberias, Haifa şi multe altele. Despre toate acestea veţi putea afla din cartea Ţara Sfântă între istorie şi credinţă. Note de călătorie care va apărea la începutul anului 2012.

Şeful misiunii F.M.I. în România, şi-a exprimat opinia şi despre situaţia economică a ţării noastre, ca fiind la „recuperare intensivă”. Acestuia fie îi arde de glume, fie ne crede proşti, asta pentru a nu cita vorbele preşedintelui Băsescu referitoare la produsele şcolii româneşti. Despre ce economie, în România, vorbiţi domnule Franks? Rămăşiţele economiei româneşti au dispărut cu desăvârşire în momentul când ţara noastră a fost integrată în Uniunea Europeană şi pe foarte multe uşi a început să apară scris cu majuscule FALIMENT. Sau asta înţeleg marile puteri ale U.E. prin recuperare intensivă a economiei în ţări precum România?

În curând la Editura Sitech din Craiova, sub egida Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj, va vedea lumina tiparului o nouă carte semnată de istoricii Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor şi Andrei Popete-Pătraşcu. În mai vechea formulă în care deja ne-au obişnuit, cei trei profesori de istorie abordează în această lucrare aspecte inedite ale vieţii cotidiene din Gorjul de altădată, din anii celui de-al doilea război mondial, din preajma şi după terminarea sa.

Autorii cărţii ce va purta titlul „Aspecte ale vieţii cotidiene din Gorj în mărturii ale vremii (1938-1947)” au recurs la surse, la documentele vremii, evitând premeditat comentariile teoretice extinse, cel puţin la ediţia de faţă a lucrării: „Cititorul, mai puţin obişnuit cu asemenea abordări, va avea surpriza să constate singur câte lucruri noi se pot desprinde din secvenţele şi informaţiile preluate din arhive sau din presa timpului. Intenţia noastră a fost, de la început, de a nu cădea în tentaţia descriptivismului, ci mai degrabă de a realiza o introspecţie în interiorul societăţii gorjene, pe izvoare istorice, cu bune şi rele, pentru un interval istoric extrem de controversat şi nu la îndemâna oricui.”

Omagiu Profesorului şi Istoricului Ioan Scurtu

„Aspecte ale vieţii cotidiene din Gorj în mărturii ale vremii (1938-1947)” reprezintă rodul muncii colective al unui grup restrâns de iubitori ai muzei Clio, obişnuiţi să colaboreze în aceeaşi formulă şi cu prilejul altor cercetări. Subsumată conceptului „Altfel despre istorie”, promovat consecvent în ultimii ani de autori, pe diferite căi, ea se adresează celor mai diverse categorii de cititori, de la publicul larg până la specialiştii care o pot utiliza cu succes în propriile lor abordări istoriografice.

Totodată, această lucrare este dedicată Prof. univ. dr. Ioan Scurtu „în semn de omagiu pentru tot ceea ce a făcut de-a lungul anilor în susţinerea profesorilor de istorie gorjeni şi pentru activitatea laborioasă din fruntea Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.” Distinsul istoric, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, afirmă în Cuvântul-înainte al cărţii că „există multe puncte de vedere privind modul în care trebuie redată istoria şi semnificaţia acesteia pentru contemporani. Unii susţin că istoria este o „carte de învăţătură”, alţii că ea „nu ne învaţă nimic”. Unii cred că istoria este „obiectivă”, în timp ce alţii o consideră creaţia subiectivă a celui care o scrie. Este o realitate că, la acest început de secol şi de mileniu, deşi tehnica a luat un avânt extraordinar, istoria a rămas pentru foarte mulţi români un domeniu de mare interes, dovadă fiind sutele de cărţi care apar, an de an, în zecile de edituri de pe întreg cuprinsul ţării. Acest fapt se datoreşte istoricilor care, în covârşitoarea lor majoritate, au depistat noi documente de arhivă, şi-au extins aria tematică, şi-au adaptat maniera de abordare, stilul şi limbajul noilor condiţii în care calculatorul şi internetul se află la îndemâna tuturor semenilor noştri.”

„Altfel despre istorie”

În perioada avută în vedere de profesorii Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor şi Andrei Popete-Pătraşcu, 1938-1947, viaţa cotidiană din judeţul Gorj a fost marcată puternic de evenimentele care au avut loc în plan naţional: pierderea alegerilor de către partidele democratice şi instaurarea dictaturii, sfârtecarea teritoriului în 1940, preluarea puterii de către legionari şi militari, participarea României la război în cele două faze ale sale (campania din Răsărit şi cea din Apus) şi acapararea treptată a puterii de către comunişti.

Aflăm din cartea celor trei istorici că în timpul războiului, în Gorj şi-au continuat activitatea şcoala, dascălii şi elevii organizând serbări şcolare sau colectarea de fonduri, alimente şi îmbrăcăminte pentru soldaţii de pe front. Nu lipseau „ceaiurile dansante”, vizionarea de filme, piese de teatru sau conferinţe, demonstrându-se că în ciuda greutăţilor viaţa mergea înainte. Sunt în continuare organizate bâlciurile şi târgurile tradiţionale, gorjenii aprovizionându-şi de aici familiile şi gospodăriile. Rămâne o soluţie şi comerţul practicat la sate de negustori ambulanţi „specializaţi” în vânzarea mărfurilor: geamgii, dimieri, covrigari, opincari, olari, vărari etc.

Cartea este vie şi trăieşte prin oamenii şi faptele lor, cei mai mulţi intraţi într-un anonimat normal, alţii rămaşi în filele documentelor timpului. Cititorul ia cunoştinţă prin surse autentice de nume importante din viaţa judeţului, personalităţi politice, de cultură, artă, militari etc.: Gheorghe Tătărescu, Grigore Iunian, I.D. Isac, Grigore Geamănu, Sabin Velican, V. Cărăbiş, I. Rădoi, V. Militaru, Grigore Pupăză, Nicolae Hasnaş, Grigore Cornicioiu, I. Bengliu, I. Anastasiu, I. Sichitiu şi mulţi alţii. Cu toţii au influenţat într-o anume măsură viaţa gorjenilor, luaţi ca indivizi.

„Tratarea este cronologică, textele oferind libertatea celor care parcurg lucrarea de a alege şi interpreta tematic, de a putea emite judecăţi de valoare proprii, despre ceea ce se întâmpla în judeţul nostru din punct de vedere economic, social, politic şi cultural. Mai mult decât atât, oferim fragmente din arii tematice mai puţin obişnuite: moravuri, sport, artă, justiţie, educaţie etc.”, ne-au declarat autorii lucrării, conştienţi nu numai de avantajele pe care le oferă cartea, dar şi de limitele sale, motiv pentru care îşi mărturisesc intenţia şi dorinţa de a o dezvolta într-un viitor apropiat: „Avem în vedere şi alte etape istorice din trecutul Gorjului, precum şi o mai strictă tratare a vieţii cotidiene din punct de vedere teoretic, pe verigile esenţiale, deja consacrate în istoriografie.”

Minodora Sucea

La aderarea României în Uniunea Europeană au existat numeroase raţiuni geopolitice. Ne-am trezit apoi în opinci şi flămânzi într-o Europă care ne-a ridiculizat ori de câte ori a avut ocazia. Apoi am cumpărat un costum nou, dar acesta nu a fost suficient de elegant pentru membrii unui club exclusivist (vezi statele-lider ale U.E.). Am plecat capul şi umili am mers mai departe. Teoretic problema era una simplă, dar privind lucrurile din altă perspectivă, vedem că mentalitatea nu s-a schimbat, iar nivelul de trai nu a crescut simţitor în ultimii ani. Din contră s-a simţit un regres. Şi toate acestea doar pentru că, în 20 de ani, nu am reuşit să ne aliniem noilor standarde.

Despre clasa politică românească numai de bine. Cuvântul de ordine ce animă raţiunea politicianul nostru, avid de câştig, este „căpătuiala”. Prin orice mijloace, la putere sau în opoziţie, acesta îşi urmăreşte propriile interese, ignorându-le cu bună ştiinţă pe cele ale celor ce i-au acordat încrederea şi votul lor. „Pierdut conştiinţa pe drumul spre fotoliul de parlamentar. Din motive datorate exclusiv crizei, găsitorului – recompensa de a o păstra!” Aşa ar suna un anunţ la rubrica „bunului simţ” în Parlamentul României.