Târziu de octombrie

Uneori e atât de târziu
încât, sfâşiind clipa,
de cealaltă
parte a lumii
cuvintele
devin umbre.
Reclame

Îndemn la reflecţie

Dacă este să luăm de „bune” încercările disperate de redresare economică a ţării, înseamnă că avem în continuare conducători (preşedinte, miniştrii, parlamentari) care nu au stofă de lideri şi nici pregătire sau, poate, nu au interes. Poate nu ar trebui să-i judecăm atât de dur, cu toate că o merită, după cum poate nu ar trebui să trecem nici peste interesele statelor occidentale, peste atât de zvonitele interese „oculte”, peste „complotul internaţional”, despre care se discută la nivelul cetăţeanului de rând. Trebuie menţionat însă felul în care se „exersează” politica economică în România: ca să priceapă toţi – ne vindem în continuare ţara pe nimic. Viaţa politică este în continuare o mare mocirlă în care se scaldă o groază de „licenţiaţi”, oameni şcoliţi sau care au şcolit pe alte meleaguri, dar care nu sunt în stare să susţină învăţământul românesc.  Mai mult, astăzi contribuie la demolarea sa. Avem o clică de politicieni, buni de orice altceva, dar nu de politică şi care conduc România prin noua metodă, foarte eficientă de altfel pentru distrus economii, aceea a „ordonanţelor de urgenţă” şi mă refer aici atât la foşti (a se citi P.S.D.-işti sau P.N.L.-işti), cât şi la actuali (P.D.L.-işti, U.D.M.R.-işti sau independenţi). Vom ajunge să ne dorim să fim din nou ţară comunistă? Retorica acestei întrebări ne îndeamnă la reflecţie.  

A şaptea ţară din U.E. şi totuşi la marginea Europei

Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este, într-adevăr, a şaptea ţară din U.E. şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlinii însă niciodată. Adevărul este că, de 20 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele. Şi aici va rămâne pentru foarte mult timp.

Clişee în alb şi negru

După amalgamul politico-economico-social pe care România îl traversează în prezent, am copiat şi noi o nouă atitudine. Este supărător să vă treziţi de la preşedintele ţării la ideologia de partid,  de la presa libera la economia suferindă a ţării în plină criză sau de la corupţii unora la interesele politice ale altora? Trăim, în continuare, într-o Românie a clişeelor în alb şi negru, condamnaţi să colorăm fiecare speranţă. Din nefericire, sfârşim să ne plictisim, crezând că vom trăi mai bine…

Adevărul de seară: Profesorul de istorie pasionat de poezie

Pasiunea pentru literatură se întrepătrunde cu cea pentru istorie. Andrei Popete-Pătraşcu este profesor de istorie, dar şi un apreciat poet.

A terminat liceul la profilul de matematică-informatică chiar la liceul la care ulterior a ajuns profesor: Colegiul Naţional Ecaterina Teodoroiu. „E meritul dascălului de istorie, profesorul Gheorghe Nichifor, să-mi concretizez opţiunea pentru istorie. Îmi place în mod deosebit istoria contemporană şi relaţiile internaţionale“, a spus Andrei Popete-Pătraşcu.
A început să cocheteze cu literatura chiar din prima clasă de liceu, îndrumat de profesorul şi scriitorul Zenovie Cârlugea. „Am debutat literar chiar în primul an de liceu, când mi-a apărut  un grupaj de poezii în revista de literatură Studium. În clasa a XI-a, am obţinut şi prima confirmare în domeniul literar, fiind laureat al Festivalului Naţional de Literatură Tudor Arghezi“, a mărturistit poetul. Primul volum de poezie, intitulat «Pe urmele curcubeului», a apărut în anul 2001, la sfârşitul clasei a XII-a. „Poeziile aveau o conotaţie existenţial-meditativă. Au urmat şi alte volume de poezii, astfel încât până în prezent am publicat cinci cărţi de versuri. Am păstrat linia şi poeziile pe care le abordez sunt în vers alb, considerând că rima subjugă gândurile şi libertatea poetică. Ultimele două volume au apărut chiar în acest an, iar acum lucrez la alte două manuscrise“, s-a destăinuit Andrei.

Specializat în problema Holocaustului

Imediat după ce a terminat facultatea, Andrei Popete-Pătraşcu a revenit la Colegiul Naţional Ecaterina Teodoroiu în calitate de profesor de istorie. Este membru în Biroul Executiv al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, filiala Gorj, şi coordonează editarea revistei Historia CNET, singura revistă şcolară de istorie din judeţ. „Sunt specializat pe problematica predării Holocaustului în şcolile din România, urmând în acest sens o serie de cursuri şi efectuând vizite de documentare la Auschwitz şi Birkenau, în Polonia, şi la Institutul Yad Vashem din Israel. Holocaustul reprezitîă una dintre paginile negre ale istoriei, vorbind aici de exterminarea a peste şase milioane de oameni. Este drama unui popor la care nu poţi rămâne insensibil şi doresc ca elevii mei să conştientizeze aceasta“, a spus profesorul de istorie.

A publicat cinci cărţi de cercetare istorică

În anul 2007, a publicat prima monografie a celei mai vechi biserici din Gorj: Biserica Adormirea Maicii Domnului din cartierul Vădeni. „În paralel cu activitatea didacică desfăşor şi o susţiută activitate ştiinţifică, publicând până în prezent mai multe studii şi articole, precum şi cinci cărţi, la trei dintre acestea fiind coautor. Anul trecut, împreună cu istoricii Gheorghe şi Dorina Nichifor am publicat o carte despre una dintre personalităţile proeminente ale judeţului, o veritabilă legendă vie: Dincă Schileru“, a încheiat Andrei Popete.

PROFIL

Născut. 4 noiembrie 1982, la Târgu-Jiu
Studii. Facultatea de Istorie şi Filosofie Universitatea Babes-Bolyai Cluj Napoca
Experienţă. A publicat prima carte în anul 2001, iar din anul 2005 este profesor.
Familie. Necăsătorit

Ce nu-i place
„Nu suport marginalizarea valorilor autentice, blazarea celor care  pot reconstrui societatea românească. Lipsesc prea multe principii etice, iar modelele, nefiresc, sunt astăzi cele care promovează o imagine negativă, în rândul tinerilor, încă incapabili să discearnă valoarea.“

Ce-i place
„Postez zilnic pe blog din dorinţa de a împărtăşii şi altora din gândurile şi pasiunile mele. În era globalizării informaţionale este foarte importantă comunicare în timp real, mai cu seamă când ea are menirea de a crea un atitudini positive.“

Întrebări şi răspunsuri
Cine este poetul pe care îl îndrăgiţi cel mai mult?
Poetul meu preferat este Marin Sorescu, acest fapt datorându-se spiritului lucid-ironic ce se regăseşte în creaţiile sale. Poeziile lui mă destind şi mă fac să mă detaşez de probleme.

Aţi descoperit şi îndrumat mulţi elevi pasionaţi de poezie. Câţi dintre ei s-au afirmat?
Am îndrumat în ultimii ani mai mulţi elevi talentaţi de la Colegiul Naţional Ecaterina Teodoroiu în creaţia literară. Patru dintre elevi au reuşit chiar să publice volume de versuri. 

Articol semnat de Alin Ion

Supravieţuitorii

Din nou ne-au liniştit specialiştii. Suntem, după părerea acestora, într-o situaţie incomparabil mai favorabilă decât populaţia din ţările dezvoltate. Românii posedă „tehnici de supravieţuire dezvoltate în timpul crizelor epocii Ceauşescu”. Altfel spus, datorită rămânerii nostre în urmă, spre deosebire de occident, putem „supravieţui mai uşor” crizei, încearcă să ne convingă aşa-zişii specialişti. Le-am mulţumi frumos pentru tot efortul depus în munca de lămurire, dar nu suntem nici proşti, nici tâmpiţi, cum ne cred unii. Ştim foarte bine ce interese tapetează ei pe zidurile coşovite ale României.