Acţiunea România prinde Rădăcini va demara sâmbătă şi în judeţul Gorj, la Crasna. Campania, iniţiată de Realitatea Tv şi sprijinită în judeţul nostru de senatorul Toni Greblă va începe la ora 9 şi presupune plantarea a circa 20.000 copaci. Pentru organizarea unei acţiuni de o asemenea anvergură şi-au dat concursul primarul şi Consiliul Local al comunei Crasna, Consiliul Judeţean cu o notă aparte pentru consilierul judeţean Puiu Diaconescu, fiu al locului şi Primăria Târgu Jiu.

Pe o suprafaţă de aproximativ 5 hectare vor fi plantaţi puieţi de paltin, molid şi frasin. Şi-au manifestat interesul de a participa la acţiune Consiliul Judeţean Gorj, Universitatea Constantin Brâncuşi, Colegiul Naţional Ecaterina Teodoroiu, Colegiul Naţional Tudor Vladimirescu, TSD Gorj, Asociaţia Regională pentru dezvoltare Rurală. Până în acest moment au confirmat participarea la acţiune preşedintele PSD, Victor Ponta, senatorul Mircea Diaconu. Sunt aşteptate şi alte personalităţi ale vieţii culturale şi politice. La acţiune vor participa primarii din zonele adiacente comunei Crasna, alte personalităţi locale precum şi foarte mulţi voluntari. Senatorul Toni Greblă a ţinut să remarce excelenta contribuţie a mass-mediei gorjene în promovarea acestui eveniment, dar şi a cetăţenilor care şi-au exprimat în număr mare intenţia de a participa ca voluntari la această campanie. Sâmbătă vor participa la acţiune circa 500 de voluntari.

Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor” este o organizaţie patriotică, apolitică, independentă, nonguvernamentală, nonprofit, care promovează perpetuarea în conştiinţa cetăţenilor a sentimentelor de recunoştinţă faţă de eroii şi martirii neamului românesc. Ea funcţionează sub patronajul de onoare al Ministerului Apărării Naţionale şi al Patriarhiei Bisericii noastre. Această asociaţie are 41 de filiale judeţene, în jur de 200 de filiale orăşeneşti şi peste 1.500 de filiale comunale. În aceste filiale sunt cooptate persoane din conducerile prefecturilor, ale consiliilor locale, ale primăriilor, de la direcţiile de cultură, Arhivele Naţionale, de la garnizoanele şi unităţile militare, dar şi clerici din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Pe data de 6 mai 2011, în prezenţa preşedintelui Filialei Judeţene Gorj a Asociaţiei Cultul Eroilor, col. (r) Costinel Loga, va avea loc la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” Târgu-Jiu, înfiinţarea CERCULUI CULTUL EROILOR „ECATERINA TEODOROIU”, care va cuprinde un număr de peste 100 de membri-elevi. Preşedinte de onoare al Cercului Cultul Eroilor de la C.N. Ecaterina Teodoroiu va fi numit prof. dr. Gheorghe Nichifor, iar în calitate de preşedinte şi vicepreşedinte,  prof. Andrei Popete-Pătraşcu şi prof. Constantin Berbec.

Textul regulamentului de organizare şi funcţionare a cercurilor „Cultul Eroilor”

În unităţile şcolare din învăţământul preuniversitar se pot înfiinţa cercurile „Cultul Eroilor”, care îşi desfăşoară activitatea corespunzător prevederilor prezentului regulament şi în conformitate cu posibilităţile existente în fiecare unitate şcolară. Articolul 1: scopul principal al cercurilor „Cultul Eroilor”.

Organizarea şi desfăşurarea de activităţi pentru educarea elevilor în vederea cunoaşterii istoriei naţionale;

Desfăşurarea de activităţi educative în rândul elevilor pentru cunoaşterea culturii naţionale, a tradiţiilor, a obiceiurilor, a limbii române, a simbolurilor statului român.

Principalele activităţi ale cercurilor „Cultul Eroilor”

Activităţile din cadrul cercurilor „Cultul Eroilor” se desfăşoară sub îndrumarea conducerii unităţilor de învăţământ preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratele Şcolare Judeţene/ Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu Consiliul Director al „Cultului Eroilor” din judeţul respectiv/ municipiul Bucureşti, în conformitate cu calendarul sărbătorilor naţionale şi al evenimentelor importante din istoria naţională şi cu planul anual al activităţilor specifice din fiecare unitate de învăţământ.

Organizarea şi funcţionarea cercurilor „Cultul Eroilor”

Cercurile „Cultul Eroilor” sunt organizate şi funcţionează în unităţile de învăţământ preuniversitar, pe baza unui protocol de colaborare încheiat între Consiliul Director al „Cultului Eroilor” din judeţul respectiv/ municipiul Bucureşti, orăşenesc sau local din structura Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” şi directorul unităţii de învăţământ în care se înfiinţează Cercul „Cultul Eroilor”.

Pot fi membri ai cercurilor „Cultul Eroilor” toţi elevii din unitatea şcolară care obţin rezultate bune la învăţătură şi au un comportament civilizat; Calitatea de membru al cercurilor „Cultul Eroilor” se obţine prin semnarea unei adeziuni, care se aprobă în mod individual de către conducerea cercului respectiv. Cercul „Cultul Eroilor” este condus de către un comitet de conducere constituit din preşedinte de onoare, preşedinte, vicepreşedinte şi câte unu-doi reprezentanţi ai elevilor din unitatea de învăţământ; preşedintele şi vicepreşedintele sunt cadre didactice, care acceptă această funcţie, urmând să fie nominalizaţi de conducerea unităţii şcolare, de comun acord cu preşedintele filialei judeţene „Cultul Eroilor”. Directorul unităţii şcolare de învăţământ este, de drept, preşedintele de onoare al Cercului „Cultul Eroilor”; Cercul „Cultul Eroilor” poartă numele unităţii de învăţământ în care funcţionează; Cercul „Cultul Eroilor” organizează şedinţe semestriale sau ori de câte ori este necesar. Prima şedinţă se planifică la începutul anului şcolar, şedinţă în care se supune aprobării planul anual al Cercului „Cultul Eroilor” din şcoală;

La sfârşitul fiecărui an şcolar, va avea loc Adunarea Generală anuală a Cercului „Cultul Eroilor”, care va dezbate raportul de activitate şi care va alege reprezentanţii elevilor în comitetul de conducere. Cu această ocazie, pot fi oferite diplome membrilor cercului care s-au evidenţiat în îndeplinirea sarcinilor din planul anual pentru anul şcolar încheiat.

Drepturile membrilor cercurilor „Cultul Eroilor”

Să îşi exprime opinia, în cadrul şedinţelor şi Adunărilor Generale ale Cercului „Cultul Eroilor”, în revista „România Eroică”, în mass-media, în presa centrală şi locală; Să aleagă şi să fie aleşi în Comitetul de conducere al Cercului „Cultul Eroilor”; Să fie informaţi cu privire la planul anual judeţean, întocmit de Consiliul Director al Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”; Să fie consultaţi în legătură cu toate problemele legate de activitatea desfăşurată de Cercul „Cultul Eroilor”.

Obligaţiile membrilor cercurilor „Cultul Eroilor”

Să cunoască prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare a cercurilor „Cultul Eroilor”; Să participe la activităţile organizate pentru sărbătorirea Zilei Eroilor şi a altor sărbători naţionale, precum şi la comemorarea evenimentelor istorice; Să ia parte la acţiunile de îngrijire a mormintelor şi monumentelor comemorative, care se află în localitatea în care funcţionează unitatea de învăţământ sau în apropierea acesteia; Să participe la şedinţele semestriale şi la Adunarea Generală anuală; Să facă propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii Cercului „Cultul Eroilor”.

Relaţiile cercurilor cu alte instituţii

Cercul „Cultul Eroilor” este reprezentat în relaţiile cu alte instituţii, cu autorităţile locale şi Consiliul Director Judeţean din structura Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” de către preşedintele sau vicepreşedintele Cercului „Cultul Eroilor”; Cercurile „Cultul Eroilor” vor fi informate despre toate activităţile desfăşurate de către prefectura judeţului/ municipiului Bucureşti, primăria, Inspectoratul Şcolar Judeţean al Municipiului Bucureşti şi alte instituţii reprezentative.

Pot fi membri ai cercurilor „Cultul Eroilor” toţi elevii din unitatea şcolară care obţin rezultate bune la învăţătură şi au un comportament civilizat; Calitatea de membru al cercurilor „Cultul Eroilor” se obţine prin semnarea unei adeziuni, care se aprobă în mod individual de către conducerea cercului respectiv.”

Revista Graiul apelor, nr. XIV, 2011

     În perioada 17-23 noiembrie 2010, am participat alături de alţi 18 profesori de istorie din ţară  la seminarul pe tema Holocaustului, organizat de Institutul Yad Vashem din Israel (The International School for Holocaust Studies). 

     Mai mult decât despre cum trebuie abordată tematica Holocaustului în ţara noastră, am învăţat ceea ce înseamnă cultura şi civilizaţia evreiască, despre cum trăiesc, gândesc şi convieţuiesc evreii alături de creştini, musulmani şi alte confesiuni religioase. O lecţie de istorie în vechea cetate a Ierusalimului, pe Via Dolorosa, pe malurile Mării Galileei şi a râului Iordan, sau la Caesarea, Magdala, Capernaum, Tiberias, Haifa şi multe altele. 

                                                                                                                               Ierusalim. 2010

     În peregrinările noastre prin Ierusalim, am ajuns în după-amiaza zilei de 17 noiembrie, după ce vizitasem şi Zidul plângerii (situat în partea de vest a cetăţii, loc sacru pentru evrei, deoarece e tot ce a rămas, după distrugerea romană din anul 70, din faimosul templu al lui Solomon) la Biserica Sfântului Mormânt.

     În partea din faţă a bisericii se află o curte spaţioasă în care se adună pelerinii, în timpul marilor sărbători şi procesiuni creştine de peste an, dar şi pentru a asculta indicaţiile ghizilor, aşa cum era şi în cazul nostru, despre istoria bisericii şi a evenimentelor sfinte petrecute aici. Forfota mulţimii de pelerini din jur avea să înceteze odată intraţi în Biserica Sfântului Mormânt unde, la numai câţiva metri de la intrare, ne-am recules la „ Sfânta Piatră a Ungerii”. Este de fapt o lespede roşiatică din marmură care,  aşa cum aveam să aflăm de la ghidul nostru, Myra Erez, protejează locul în care Iosif din Arimateea şi Nicodim, au aşezat trupul lui Isus Hristos după ce l-au coborât de pe cruce. Deasupra plăcii de marmura atârnau mai multe candele de dimensiuni apreciabile, numeroşi pelerini, atingând cu palmele „Sfânta Piatră a Ungerii”.   

     La câţiva metri de acest loc, spre răsărit se înalţă o stâncă încadrată astăzi într-un paraclis mai spaţios cu două altare. Acest paraclis este zidit, se spune, pe piatra Muntelui Golgota, pe locul în care a fost înălţată Crucea pe care a fost răstignit Isus Hristos. Am urcat treptele masivei scări de marmură, ajungând în dreapta Crucii, acolo unde se află primul altar care marchează locul în care Isus a fost dezbrăcat de hainele Sale şi pironit în cuie pe lemnul crucii. În mijlocul altarului principal, numit Sfânta Golgotă, este fixată în crăpătura stâncii o cruce care ne aminteşte de răstignirea Domnului.

     Astăzi, pe acest loc se află Sfânta Masă a altarului pe care se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie. În partea de jos a Sfintei Mese nişte panouri transparente protejează stânca Golgotei, crăpată de cutremur. Am atins şi noi această stâncă printr-un orificiu al unui disc din aur, împodobit cu scene de pe Drumul Crucii, donat Sfântului Mormânt, aşa cum aveam să aflu la întoarcerea în ţară, de către domnitorul român Şerban Cantacuzino. Locul este cunoscut în Evanghelie sub numele de „Locul Căpăţânii”.

     Coborând scările de la Altarul Golgotei, ne-am întors iarăşi spre Piatra Ungerii, în partea de apus a bisericii şi am înaintat spre Sfântul Mormânt, în care a fost depus trupul lui Hristos. Îmi priveam colegii. Profesori de istorie, de reală vocaţie, din mai multe judeţe ale ţării. Niciunul nu se mai îndoia că locul în care ne aflam nu ar fi cel al Sfântului Mormânt. Discutaserăm mult şi în autocar despre autenticitatea locului, aceasta după mărturisirea profesorul israelian Dan Bahat că „nu putem fi absolut siguri că locul Bisericii Sfântului Mormânt este locul înmormântării lui Isus Hristos, dar nu există alt loc care să ridice pretenţii de importanţa acestuia”.

     Sfântul Mormânt se află în partea de vest, înaintea Bisericii Învierii, în mijlocul unui spaţiu circular de mari dimensiuni acoperit cu o cupola uriaşă susţinută de coloane din piatră. Sub centrul acestei cupole se află „cuvuclionul”, cu forma unui mormânt ebraic vechi. Cuvantul „cuvuclion” înseamnă tezaur împărătesc şi aici marchează, conform tradiţiei locul exact al Sfântului Mormânt din care a înviat Hristos.

     Această biserică se află în centrul întregului complex bisericesc şi aparţine în exclusivitate ortodocşilor. Aceasta este catedrala propriu-zisă a Sfântului Mormânt. Aici se săvârşesc slujbele zilnice ale ortodocşilor, la care de obicei participă un mare sobor de preoşi şi arhierei. În mijlocul bisericii stă aşezat un sfeşnic special, care marchează după Sfintele Scripturi centrul geografic şi spiritual al pământului. Biserica este foarte mare şi impresionează prin stilul arhitectonic de tip romanic şi prin atmosfera interioară tipic ortodoxă.

     Sub aceeaşi rotondă imensă a Sfântului Mormânt, se află şi alte altare şi paraclisere, însă noi ne vom opri aici, cu precizarea că  Sfântul Mormânt este locul în care s-au petrecut cele mai mari minuni ale creştinătăţii şi ele continuă şi astăzi să impresioneze. 

„Căutaţi pe Iisus Nazariteanul, Cel răstignit? A înviat!” (Marcu 16, 6). Cu această proclamaţie a început să existe Biserica creştină, fiind şi elementul fundamental al religiei creştine. Toate religiile celebrează cicluri ale naşterii şi morţii, dar creştinismul insistă că într-un moment istoric unic, ciclul s-a inversat şi un om mort a revenit la viaţă. Pentru creştini, acesta a fost punctul de cotitură în istoria lumii. Din anul 381, creştinii mărturisesc în Crez că Iisus din Nazaret s-a răstignit, a pătimit, s-a îngropat şi a înviat a treia zi. Astăzi, mulţi recită Crezul fără să se gândească la ce spun şi, încă mai puţin, să creadă…

pe Isus

(Ierusalim. 17 noiembrie 2010)

Cina cea de taină, ultima masă pe care Iisus Hristos a luat-o alături de cei 12 apostoli în seara din Joia cea mare, a avut loc de fapt într-o miercuri, afirmă un profesor universitar britanic, într-o carte publicată de Universitatea Cambridge.

Graiul apelor, nr. XIII, 2011 

Amintiri, locuri şi oameni din alte vremuri, cartea publicistului Marin Dumitru, apărută de curând la Editura Arves din Craiova, reprezintă una din lucrările de care istoriografia din Gorj avea nevoie. Autorul, în vârstă de 79 de ani, prezintă prin filtrul memoriei şi al documentelor, evenimentele politico-sociale care s-au derulat în judeţul Gorj, începând cu anul 1939, axând conţinutul acestui „memorial”, aşa cum se precizează în Introducere, pe activitatea desfăşurată la Pirotehnia Armatei Valea Sadului, Bumbeşti-Jiu.

Un pasionat al istoriei, domnul Marin Dumitru a încercat să „convertească istoria într-un izvor care să de-a viaţă prezentului realist, împletind subiecte care pasionează, în special perioada interbelică şi începutul celui de-al doilea război mondial, dar prin prisma unei istorii alternative”, aşa cum subliniază prof. Anca Frumuşelu, în prezentarea cărţii.

Mai degrabă o carte memorialistică Amintiri, locuri şi oameni din alte vremuri, oferă cititorilor, pe parcursul celor peste 600 de pagini, o lectură incitantă, cu lumini şi umbre din trecutul convulsiv al ultimelor şapte decenii.     

În urmă cu aproape o lună de zile am finalizat manuscrisul de poezii, intitulat Livezi de oase, care cuprinde versuri postate integral pe acest blog, în perioada noiembrie 2010 – martie 2011. Nu aş putea spune cu certitudine când va vedea lumina tiparului acest volum de versuri, în curs de tipărire în anul 2011, aflându-se cartea intitulată Decapitarea secundei, cu poezii scrise în perioada ultimilor doi ani petrecuţi la Cluj-Napoca (2004-2005).

Astăzi am început lucrul la cel de-al şaptelea manuscris, al cărui titlul îl voi deconspira chiar din această seară: Poezii din turnul cu sfinţi. Vă ofer prima poezie scrisă pentru acest nou manuscris:

CU IISUS DE MÂNĂ

Lumea artelor trece printr-o perioadă de transformări neobişnuite ca să nu-i spunem criză, nu atât reală cât mai degrabă artificială, în care lamentările îşi au locul lor. Voit aprofundată de toate mediile capabile să acţioneze în sprijinul relansării unei culturi normale, această „perioadă-criză” la nivelul artelor are şi rolul ingrat de catalizator cultural. Nu cred că ne putem plânge de lipsa artei autentice în acest cotidian saturat de kitsch-uri. Arta de bună calitate în general este într-o ascensiune formidabilă. De altfel, săptămânal au loc vernisaje, simpozioane, festivaluri, iar editurile scot mii de cărţi – este drept, în ziua de azi cantitatea dă tonul, contează mai puţin calitatea.

Dar unde intervine problema care intrigă şi irită în aceeaşi măsură atât oamenii de cultură cât şi simplii iubitori de artă? Numărul consumatorilor de cultură din ţara noastră este mai mic decât numărul celor ce fac astăzi cultură în România, iar în lumea artelor acest aspect se resimte. Pare paradoxal acest fapt prin unicitatea sa, dar real. O realitatea a cărei reclădire pare doar un vis îndepărtat. Poate ar mai fi de ştiut şi aspectul care, aflat într-o nepermisă umbră de contur, potenţează realitatea firească, în cele din urmă.

Preţul şi calitatea sunt cele două talere ale balanţei ce cântăreşte astăzi cultura. Din nefericire pentru marea majoritate, preţul atârnă de fiecare dată greu. Este o atitudine care creează plafonarea şi, nu în cele din urmă, adevărate sincope. Cel care se îndeletniceşte cu arta trebuie să înţeleagă faptul că apropierea de publicul său este esenţială. Generaţia tânără, de exemplu, poate constitui o categorie ţintă pentru noul val din lumea artelor. Perioada de „transformări neobişnuite” de care aminteam poate aduce un nou suflu benefic, revigorant. Vreau să cred că, în cele din urmă, se va descoperi locul pe care cultura tinde să îl ocupe în viaţa cotidiană supusă de altfel perisabilităţii..

Este limpede încercarea celor în măsură să creeze structura unei vieţi culturale ascendente, dar lipsiţi de aportul, cel puţin moral, al celor vădit incomodaţi de „simple” mirări, nu se întrevăd bune auspicii. Redimensionată, lumea artelor ar putea beneficia de acel climat prielnic freamătului creator de care „cetăţenii din lumea artei” au trebuinţă. Truda acestora este, nu în cele din urmă, truda sufletelor ce consimt să împartă fericirea cu toţi.