Reclame

9 micropoeme

LITIGIU
 
Între
bărbat
şi femeie
Dumnezeu
aşezând
un măr
 
– litigiul
izgonirii…
 
 
PREA DEVREME
 
Coboară
spre mine
cerul
de martie,
 
livezi
încă dormind
a corcoduşi
în floare
 
şi melci
lăsaţi
prea devreme
la vatră.
 
 
PLÂNSET
 
Vine
o vreme
când
îţi alungi
cuvintele
cu pietre
de moară.
 
Între iertare şi osândă
– plânsetul lor…
 
 
ERMETIC
 
Sfârşitul
ca un hotar
spre niciunde
 
buzunar ermetic
al timpului
închis în cerc.
 
 
ISTORIE
 
Dincolo de adevăr
umbra cuvântului
nu înseamnă
trecut.
 
Mărturii de istorie
– livezile de oase.
 
CONDAMNARE
 
Peste amintiri
se prelinge
rugină.
 
O stradă
cu piatră cubică,
 
sub greutatea
bocancilor
condamnaţi
să uite…
 
 
SPRE MÂINE
 
Clepsidre în amurg
sânii tăi,
 
cale întoarsă
spre mâine
deschid fereastra
deşertăciunii…
 
 
CALIGRAFIE
 
Timpul
şi-a caligrafiat
numele
pe o clipă.
 
Apoi au urmat
şi alte cuvinte…
 
 
DEASUPRA
 
Cuvântul
îşi deschidea
palmele
pe cruce
 
– aripi de lumină
zămislind zborul
deasupra Golgotei…

Familia Brăiloiu în viaţa politică şi de stat a Ţării Româneşti (secolele XVII-XVIII)

La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea, în viaţa politică şi de stat a Ţării Româneşti s-a afirmat familia Brăiloiu. Dacă până atunci înaintaşii Brăiloilor figurau doar în rândul marilor şi micilor boieri, cu funcţii ce nu ajunseseră în Sfatul Ţării (Divan), Cornea Brăiloiu, pe lângă dregătoriile în care a fost ridicat, a ajuns pentru zece ani Ban al Craiovei, „intrând astfel cu toate forţele şi posibilităţile sale în slujba domnitorului Constantin Brâncoveanu”. I-au stat alături fii săi Barbu şi Dositei Brăiloiu care au continuat politica dusă de tatăl lor şi au fost partizanii administratiei austriece în Oltenia.

Poală de icoană - Anonim. Stema Ţării Româneşti

 Viaţa şi rolul politic jucat de familia Brăiloiu la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea în Ţara Românească

Şapte poezii…

ASFINŢIT
 
În podul
palmei
am închis
asfinţitul
 
– lumina
ce sfârteca
cerul
coborând
de pe cruce…

 
OSTENIRE
 
Clipele
prind contur
adăpându-se
la curgerea
nisipului
din clepsidră.
 
În fiecare
din noi,
timpul
e peregrin
ostenit…
 
 
O ALTĂ POVESTE
 
Desene în neant
gândurile mele
alergând bezmetic
 
– locul în care
tramvaiele întorc,
spre o altă poveste…
 
 
SFÂRŞIRE
 
Acest recviem
ostentativ
aşezat
între prezent
şi trecut
 
– ca o trecere
fără şansă
negociind
nemurirea…
 
 
NORDICĂ
 
Ferestre
atârnau
de ziduri,
vise topite
în fiorduri
 
– busola
îndeamnă
spre nord.
 
 
ÎNCEPUT
 
Simt fremătând
sub tălpi
iarba ce
în curând
va mirosii
a verde
 
– lumina egală
a începutului
ce respiră
pământul…
 
 
ÎNĂLŢARE
 
Între pământ
şi cer
columna
îşi înălţa
însingurarea
zidită
între cuvinte.