Decembrie. 31

Secunde ce mor
se prăbuşesc
peste tine
şi te îngroapă.
Gânduri spărgându-se
în cioburi
albe şi negre
– reminiscenţe
ale timpului
conjugat la trecut…
Reclame

Stare

Iarna gândeşte
rar despre noi.
Te respir,
mă respiri
şi totul
capătă formă.
Gânduri risipite
se topesc
pe zăpadă.

Viaţa lui Isus

     Istoria, antropologia şi alte ştiinţe vin în ajutorul Bibliei, dar şi combat unele texte religioase. National Geographic a prezentat sâmbătă, 25 decembrie, şapte documentare despre viaţa lui Isus.

     Programul propus de National Geographic a debutat cu „Misterele creştinătăţii”, episodul „Pilat din Pont”. În Biblie, guvernatorul roman Pilat pare a avea un carater slab şi ezitant, dar, de fapt, era un politician brutal şi violent. Episodul „Mormântul lui Iisus” a adus în atenţia telespectatorilor misterele mormântului lui Hristos. În 1980, un mormânt vechi a fost descoperit pe un şantier de construcţii din Ierusalim. Înăuntru au fost găsite cutii cu oase, iar pe laturile acestor cutii era scris „Iisus, fiul lui Iosif”, „Maria”, „Jose”, „Matei” şi „Iuda, fiul lui Iisus”. Producţia „Biblia secretă: Cavalerii Templieri” studiază cea mai misterioasă sectă din istoria creştinităţii, compusă din războinici-călugări declaraţi adoratori ai diavolului. Teoreticienii conspiraţiei moderne sugerează că templierii ar exista încă şi astăzi, în secret, şi ar proteja o uriaşă şi misterioasă comoară. Prin reconstituiri istorice ale bătăliilor şi ritualurilor oculte ale acestor legendari războinici, filmul dezvăluie câtă realitate şi câtă ficţiune ascunde povestea lor. Programul a continuat cu documentarul „Înainte de Iisus”, urmat de două episoade din serialul „Plăgile Egiptului”: „Primele blesteme” şi „Chinurile de pe urmă”. Documentarele prezentate de National Geographic s-au încheiat cu  filmul „Mâna lui Iisus”, urmat de „Giulgiul din Torino”.

     Cu siguranţă aceste documentare vor fi reluate şi în perioada următoare, ele deschizând noi întrebări despre adevărul care se ascunde în Biblie, sau dimpotrivă despre întâmplări înadins neconsemnate, legate de religia creştină. 

Izvoare istorice inedite: Cronica de curte a domnitorului Matei Basarab

Cronica de curte a domnitorului Matei Basarab

     „Izvoarele istorice sunt urme lăsate de gândirea şi faptele oamenilor din trecut. Ele slujesc la cunoaşterea şi reconstituirea ştiinţifică a evoluţiei societăţii. Pentru secolele XIV-XVII izvoarele istorice sunt relativ numeroase şi variate.[1]

     Printre aceste izvoare se numără şi cele narative, care au menirea să transmită urmaşilor cunoaşterea unor fapte de caracter istoric. Astfel de izvoare sunt: analele, cronicile ş.a.m.d.

     Din punct de vedere al locului unde au fost scrise, izvoarele narative se împart în interne şi externe. In principiu, cele dintâi aduc informaţia cea mai bogată şi mai preţioasă,[2] amintind aici: Letopiseţul anonim, Cronicile slave moldoveneşti, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, Letopiseţul cantacuzinesc, Cronica Bălenilor etc. 

     Până nu de mult se ştia că istoria Ţării Româneşti se află consemnată în două scrieri de la sfârşitul secolului al XVII-lea: Letopiseţul cantacuzinesc şi Cronica Bălenilor. Mai recent, cercetările lui Dan Zamfirescu, au modificat datarea versiunilor Letopiseţului cantacuzinesc.[3] Există o cronică anterioară acestui „letopiseţ”, scris către 1688, şi Cronicii Bălenilor, redactată între 1678 şi 1688: prima versiune a letopiseţului scris pentru familia Cantacuzinilor, care se încheie în anul 1665.[4]

     În urma unei investigaţii însă a fost scoasă la lumină o şi mai veche cronică a Ţării Româneşti. Virgil Cândea a găsit într-o bibliotecă de lângă Beirut o cronică în limba arabă, scrisă de către patriarhul Antiohiei Macarie Zaim, în realitate o traducere  după un text grecesc (reprezentând, la rândul său, o transpunere după o cronică românescă), la care patriarhul a adăugat unele ştiri.[5] Cronica românescă, în versiune arabă,  ar fi fost scrisă înaine de 1658, după cum arată Virgil Cândea, acest an reprezentând anul reîntoarcerii patriarhului la Damasc.[6]

[continuare…]


[1] Tratatul de Istoria Românilor, vol. IV, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 3

[2] Ibidem, p. 18-19

[3] Pavel Chihaia, De la Negru Vodă la Neagoe Basarab, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1976, p. 17

[4] Ibidem, p. 17-18

[5] Ibidem, p. 18

[6] Ibidem