Lupta de clasă în P.S.D.

În loc să strângă rândurile, să arate ca un partid puternic de opoziţie, pesediştii prestează acelaşi joc, ca pe vremea lui Geoană, Năstase sau Iliescu. De fapt fac ceea ce se pricep mai bine, arătându-şi colţii unii la alţii. În timp ce Ponta se chinuie să făurească (sic!) o nouă moţiune şi urzeşte iţele contra lui Traian Băsescu, Geoană întoarce spatele succesorului său arătând că atunci când românii se confruntă cu sărăcie şi inundaţii, a vorbi despre anticipate nu e o idee bună. Probabil nu ştie ce riscă întorcând spatele celor ce îşi ascut colţii ca lupta de clasă.

Reclame

Cu mandatul pe masă

Mustrat de către şeful său la ultima şedinţă de Guven, ministrul Vlădescu nu a avut nicio reacţie. Nu s-a apărat, nu a ripostat, doar a tăcut, în timp ce Emil Boc mitralia: „vreau să fiu foarte clar – ministrul Finanţelor nu a avut şi nu are niciun fel de mandat pentru a dezbate public tema cotei unice sau a impunerii impozitării progresive”. Şi toate acestea doar pentru că actualul Guvern şi-a pus mandatul pe masă în a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului şi a apăra cota unică şi TVA.Pentru a ştii cât de bine sunt apărate, ar trebui să cerem să părerea preşedintelui Traian Băsescu.

Aceeaşi limbă

Vorbesc aceeaşi limbă, contra „partidului de impostori”. Victor Ponta, desigur, şi Crin Antonescu, doar că nici unul dintre cei doi nu o înţeleg, sau asta lasă să se înţeleagă. Întrebaţi dacă vor lupta împreună contra partidului portocaliu,  liderul P.S.D. afirma că „e o ipoteză pe care n-o exclud, dar pe care noi nu o luăm în calcul” (?!?), în timp ce liberalul Crin Antonescu a subliniat că „nu e o ipoteză exclusă, dar nu e nici o ipoteză pe care pot s-o confirm acum, e prematură o asemenea discuţie”. Până se vor pune cei doi de acord, vor trece şi inundaţiile, iar  Băsescu va face ceea ce ştie mai bine, adică îşi va reabilita imaginea, căci românul fie iartă, fie uită.

Dacă nu ar fi parlamentar român

Parlamentarul ideal este cinstit („nu voteaza la două mâini”; „nu îşi voteaza mărirea salariului sau a pensiei”), harnic („nu doarme la şedinţe”), îi reprezintă pe cei care l-au ales, îi ascultă, le înţelege nevoile şi ţine cont de ele în elaborarea legilor, este un bun profesionist, are onoare şi demnitate, îşi respectă promisiunile făcute în campania electorală. Şi toate acestea dacă nu ar fi parlamentar român.

Preşedintele jucător

După ce Guvernul a decis majorarea TVA-ului, spre disperarea tuturor, a ieşit la rampă şi preşedintele. S-a încruntat la oameni, i-a repezit pe câţiva şi a aruncat cu fulgere precum Zeus, spre Emil Boc şi camarila de la Palatul Victoria. A reintrat aşadar în joc, cel supranumit Băse, cerând scăderea TVA-ului, dar impozitarea pensiilor şi a tuturor veniturilor pe cap de locuitor din România. Cine să mai înţeleagă când blufează Traian Băsescu?

Satul românesc… sat european?

Astăzi, în România există mari discrepanţe între mediul rural şi cel urban, privind acţiunile şi măsurile referitoare la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurilor fizice şi sociale. Şi mai mari sunt aceste discrepanţe faţă de ţările Uniunii Europene. În vederea preîntâmpinării acestei situaţii, în urmă cu patru – cinci ani, Comisia Europeană şi-a propus să invite comunităţile rurale din România, să se înscrie la concursul „Satul românesc, sat european”, ca parte a programului său de comunicare cu mediul rural. Ce s-a ales astăzi din satul românesc cu siguranţă nu seamănă a sat european.

Nivelul precepţiei

Nu i-am cere preşedintelui să le ştie pe toate dacă nu ar mai încerca să arate că se pricepe la toate. Cum stă treaba cu (ne)asigurarea locuinţelor din paiantă şi chirpici ne-ar putea explica orice broker de asigurări. Doar preşedintele se încăpăţânează a crede că acest lucru este perfect realizabil, şi doar cei care acum îşi plâng amarul lângă casele luate de apă, în loc să îşi asigure locuinţele, ştiu doar să ceară de la stat. Acesta este nivelul percepţiei…