„După noi potopul”, pare să-şi fi spus Emil Boc, fără a pricepe că atunci când vine apa mare, chiar şi fotoliile miniştrilor săi pot ajunge să plutească în derivă. România s-a scufundat treptat, mai întâi până la glezne în minciunile electorale, apoi până la genunchi, când Boc deja înghiţea apă, iar Băsescu i-a aruncat colacul de salvare. Apoi a venit criza economică şi cu toţii ne-am trezit cu apa menajeră, revărsată de Uniunea Europeană, până la brâu. Astăzi, datoria externă şi măsurile de austeritate ne-au afundat până la gât în ceea ce a mai rămas din România: o mare mocirlă portocalie.  

După ce zile la rând romanii nu au putut respira din cauza temperaturilor extrem de ridicate, acum, pe zi ce trece, natura pare tot mai hotărâtă să ne aducă aminte de potopul biblic. Unii mai cârcotaşi s-au grăbit să spună că apele îşi caută camarazii mult încercaţi, unii dintre ei prin porturi precum cel de la Anvers. Cert este că România, la propriu şi la figurat, a intrat la apă şi s-a dovedit că nu marinarii sunt cei care pot salva situaţia.

Zic ei, cei de la PSD, că ar mai pregăti o moţiune de cenzură, după ce au fost la câţiva paşi de reuşită, la cea precedentă. Îl credem pe Victor Ponta ceva mai atent la înţelesurile puterii, pentru a pricepe că ulciorul peticit al opoziţiei poate merge şi a doua oară la apă, fiind oricum spart. I-am recomanda să treacă la o găleată, sau două, că nu doar din cele portocalii am văzut prin campania electorală.

 Adevărata tragedie în România o constituie colectarea defectuoasă a banilor la buget şi de aici restul problemelor, inclusiv actuala creştere a T.V.A.-ului la 24%. Cine credea că acesta nu va cunoaşte nicio schimbare în acest an, poate acum să plece liniştit în vacanţă. Adevărata problemă va fi însă următoarea: creşte T.V.A.-ul cu 5% şi implicit toate serviciile şi produsele, mai cresc şi contribuţiile, pentru că despre C.A.S. si contribuţia la şomaj deja s-a adus vorba, scade leul cu vreo 15% şi ajunge euro la 4.7 – 4.8 lei. Încărcătura explozibilă din economia românească a fost detonată. Investitorii îşi vor muta afacerile în ţări mai stabile şi predictibile, iar rata şomajului va creşte până peste 15%. Iată ce au în comun creşterea T.V.A.-ului şi Trinitrotoluenul.

După ce camarila portocalie i-a trimis pe cei vârstnici la Nicolae Ceauşescu să ceară pensii, pe considerentul că oricum au muncit pentru regimul comunist şi nu pentru capitalişti, Curtea Constituţională le-a aruncat o bine-meritată pomană în accepţiunea multor P.D.L.-işti. Au deliberat ca fiind neconstituţională legea tăierii pensiilor cu 15%. Doar că nu este vorba de o pomană. Pensionarii au muncit pentru banii care li se cuvin şi nu este vina lor că în ultimii ani, cei responsabili să gestioneze fondurile statului nu au fost capabili să facă acest lucru.

Prietenii preşedintelui Băsescu îi sunt alături la bine şi la rău. Cum altfel, dacă îi sunt prieteni? Şi pentru că nu ştim dacă cine se aseamănă se adună, aflăm cum ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, îşi dă cu părerea relativ la măsurile economice luate de guvernul român. Recunoaştem că nu ştiam şi despre această prerogativă a unui ambasador, dar în România oricum nu se supără nimeni pentru câteva declaraţii în plus. „Reducerea pensiilor şi a salariilor este cea mai bună soluţie…” de parcă ne puteam aştepta la un altfel de răspuns.

În timp ce veniturile scad, taxele şi impozitele vor creşte de la 1 iulie. Guvernul a adoptat extinderea bazei de impozitare, astfel încât tichetele de masă, cadou, creşă şi de vacanţă vor fi impozitate. Ceea ce nu înţelegem este de ce în perioada 2008-2009, când în învăţământ se acordau tichete cadou, acestea au fost impozitate. Să înţelegem că atunci s-a luat ilegal impozit pe ele? Şi unde sunt banii? Întrebări la care niciun reprezentant al Guvernului nu se va deranja să răspundă.

Cum vechiul proverb românesc, cel cu buturuga mică şi carul mare nu prea se potriveşte în politică, P.S.D.-iştii au trecut din nou la clasicul joc de glezne. Se pare că Victor Ponta nu a învăţat nimic, nici din înfrângerea suferită de Adrian Năstase în 2004, nici din cea a lui Mircea Geoană în 2009. Declaraţiile sale nu l-au impresionat nici măcar pe Emil Boc, care nu a clipit măcar, când a fost invitat să iasă din Palatul Parlamentului, în faţa mulţimii. Doar asta am reţinut din partea şefului opoziţiei, o invitaţie şi nimic mai mult. Restul… e tăcere.

O nouă perdea de fum, marca P.D.L. Când toată lumea aştepta cu gură căscată, unii la figurat, alţii şi la propriu, remanierea Guvernului, marele Zeus le-a mai acordat subalternilor lui Boc o perioadă de graţie de 60 de zile. Să ne imaginăm un dialog între preşedintele statului şi aceştia? – Găozari portocalii mai aveţi de furat? Da şefu’,  au răspuns prompt şi în cor P.D.L.-iştii. Bine, mai aveţi la dispoziţie încă 60 de zile. Şi cu asta, şedinţa de la Palatul Snagov s-a încheiat.

Întrebată în presă dacă ar putea ocupa funcţia de premier, Prima Doamnă a P.D.L. a răspuns inteligent. Nici da, nici nu, doar că nu există această discuţie. Dacă stăm bine să ne gândim, în perspectiva remanierii guvernamentale, Elena Udrea ar putea conduce singură mai multe ministere: Învăţământul – fiindcă este deja cadru didactic universitar, Cultura – fiind apreciată de fostul primar al Craiovei drept o persoană cultă, Sănătatea – fiindcă trebuie să aibă turişti sănătoşi şi chiar Justiţia – nefiind cazul ca această instituţie să lucreze separat de Ea, Prima Doamnă a P.D.L.-iştilor. Mai greu cu Ministerul Muncii, căci nu ştim cât demult îi place domniei sale să muncească, şi desigur, cel al Serviciilor, la care nu ar renunţa sub nicio formă Traian Băsescu.

Cu fiecare zi în care ne afundăm economic şi social, ne convingem şi de iresponsabilitatea celor pe care Băsescu i-a desemnat să guverneze România. Cum astăzi cuvântul de ordine este remaniere, miniştrii vizaţi şi-au dat şi ei cu părerea despre acest subiect. Ministrul Sănătăţii s-a arătat nepăsător în privinţa unei eventuale remanieri, ţinând să precizeze impertinent că oricum nu are nicio legătură cu domeniul pe care îl conduce: „Eu nu am visat la acest portofoliu sau la această funcţie şi nu sunt legat nici măcar de acest domeniu pentru că nu vin din domeniul sanitar. (…) Din punctul ăsta de vedere nu am o problema de conştiinţă, dacă vreţi, sau de legătură aprofundată cu sistemul”. Fără comentarii! Ar trebui deci să-i „mulţumim” frumos preşedintelui pentru „cioclii” pe care i-a comandat pentru distrugerea României.

Ultima soluţie de efect în materie de taxe: cea de solidaritate. Solidari cu cine, întrebăm noi? Noua taxare este justificată de Guvern prin necesitatea creşterii veniturilor bugetelor locale în contextul economic şi financiar actual, estimându-se că astfel vor fi colectate încă 31 milioane lei în 2010. Chestiunea în cauză e simplă ca bună-ziua: dacă ai avut „ghinionul” să moşteneşti o casă la ţară de la vreun bunic, sau o mătuşă, dar nu locuieşti acolo, achiţi taxa de solidaritate, reprezentând 50% din impozitul datorat pe acest an pentru respectiva casă, 100% din impozitul datorat pentru o a doua clădire în afara adresei de domiciliu, dacă eşti şi mai „ghinionist” şi 200% din impozit pentru a treia clădire şi următoarele în afara adresei de domiciliu. Domnilor de la Guvern, să înţelegem că pregătiţi şi o a doua taxă de solidaritate? Cea pe cavouri „nelocuite”…

Acum, după ce apele cu moţiunea s-au liniştit, prioritatea ar trebui să fie implementarea planului anticriză, doar că Emil Boc şi apropiaţii lui Traian Băsescu, fiind pe val, sau cel puţin crezând asta, discută doar despre remanieri, după motto-ul  „Remanierile se fac, nu se discută”. Am mai putea aplica o sintagmă guvernului Boc IV, spunându-le demnitarilor săi „voi vă faceţi că munciţi, nu gândiţi”, după un mai vechi exemplu de pe vremea comuniştilor, însă puţin modificat.

Odată cu respingerea moţiunii începe şi furtuna remanierilor în P.D.L. După ce Elena Udrea le va da tuturor miniştrilor câte un pahar de şampanie, aşa cum a promis, o parte dintre aceştia vor părăsii fotoliile ministeriale. Sacrificaţii vor fi anunţaţi în scurt timp, decizia aparţinând fără doar şi poate marelui Zeus. Cel puţin asta susţine ministrul Dezvoltării şi Turismului: „Sunt printre cei care agreează ideea unei restructurări. Solicitarea a venit din partea preşedintelui, dar nu s-a discutat încă nici la nivelul guvernului, nici la nivelul partidului”. Nici nu credem că mai este nevoie. Bileţelul portocaliu va veni de la Cotroceni, iar Boc va executa comanda.   

Canicula din ultimele zile este resimţită şi de unii politicieni, printre aceştia numărându-se chiar Vasile Blaga, ministrul de Interne. Acesta consideră că România are nevoie de un nou acord cu FMI, adică un nou împrumut. Se pare că nu suntem suficient de îndatoraţi străinilor, sau cel puţin asta gândesc unii miniştri. Nicolae Ceauşescu a distrus o singură generaţie, dacă putem numi distrugere „epoca României de aur”, în timp ce actuala putere a condamnat următoarele cinci generaţii prin acordurile cu FMI. Un nou împrumut înseamnă condamnarea definitivă a viitorului acestei ţări. Vom vinde apoi totul pentru a plăti dobânzile cămătarior FMI.

În plină criză economică, România nu îşi poate permite şi o criză politică. Iminentă, aceasta asmute politicienii în direcţia moţiunii de cenzură. P.S.D.-iştii şi P.N.L.-iştii cer căderea executivului, dar parcă nici la guvernare nu ar intra. E greu să îşi asume responsabilitatea scoaterii ţării din criză. P.D.L-iştii deşi strânşi cu uşa, nu ar ceda nici ei poziţia ocupată astăzi cu atâtea sacrifici. Au jucat totul pe o singură carte, câştigătoare ce-i drept – Traian Băsescu, iar acum oferă românilor „minima certitudine”. E chiar de speriat unde vom ajunge cu aceşti politicieni.

Fără fastul de altădată, s-a încheiat şi cel mai agitat an şcolar din ultimii douăzeci. Nemulţumirile generale şi protestele repetate ale celor care pregătesc, nu absolvenţi, ci „tâmpiţi”, cu voia preşedintelui Băsescu, mitingurile, grevele şi ameninţările cu boicotarea cursurilor şi a examenelor, nu au avut niciun ecou. Chiar şi atunci când ministrului Funeriu i se şoptea la ureche lecţia despre dispreţ adresată dascălilor, sub spectrul incertitudinii, ameninţaţi mai întâi cu disponibilizarea prin reducerea a minimum 15.000 de posturi, apoi cu reducerea salariilor, aceştia au plecat nemeritat capul. Dacă instruirea prin şcoală este o cerinţă a societăţii, atunci România o va pierde definitiv prin mazilirea cu bună-ştiinţă a cadrelor didactice.     

Lipsa de încredere a populaţiei reprezintă „cea mai mare problemă a Guvernului” şi în plus „prelungeşte criza”. Acesta este răspunsul găsit de ministrul Economiei la problemele executivului. Să înţelegem că domnia sa nu se consideră câtuşi de puţin vinovat pentru situaţia catastrofală a economiei româneşti. Probabil nu a avut timp să sesizeze nici incompetenţa crasă manifestată de subalternii săi şi de restul camarilei portocalii. Nici nu ar avea cum, din moment ce singurii vinovaţi în accepţiunea sa, sunt probabil toţi cei care au spus NU sloganului „Să trăiţi bine!”.     

Se anunţă remanieri şi comasări în Guvernul României. În scurt timp acesta ar putea arăta exact ca şeful său… mic, mic, mic. Doar opt ministere ar rămâne potrivit calculelor realizate de P.D.L.-işti, care vor primi cinci portofolii, fraţii lor U.D.M.R.-işti – două, în timp ce progresiştii se vor alege cu unul singur (bun şi acela). Cu siguranţă în cele cinci ministere portocalii se vor regăsi: Blaga, Berceanu, Udrea şi  Videanu. Toate acestea, doar pentru a-i forţa „pe miniştrii neperformanţi să părăsească Executivul.”

Planul de măsuri anti-criză pus la cale de Băsescu, Boc şi ai lor P.D.L.-işti, este mai degrabă unul de subminare a societăţii şi a economiei româneşti. Cu mici excepţii, actualii miniştri nu au demonstrat nicio competenţă managerială, ci doar un fin joc de glezne în faţa şefului de la Cotroceni. Nici măcar nu putem înţelege în ce calitate preşedintele României participă la o şedinţă de partid? Am fi înţeles, dacă se întâlnea cu parlamentarii puterii. Sau cu toţi parlamentarii. Invitând doar P.D.L.-iştii la Cotroceni, preşedintele arată după ce reguli este condusă România şi cum  partidul unic  şi camarila portocalie, sunt astăzi pilonii instituţiei prezidenţiale româneşti.

Conflictul dintre Adrian Năstase şi Roberta Anastase a continuat şi în aceste zile. Cei doi politicieni s-au lansat în declaraţii, să le spunem deocamdată „colorate”, evitând să lase garda jos. În afară de calomnii cu iz neînsemnat însă nimic nou. Că Năstase are ceva mai multă dreptate pare evident: Anastase a căutat „să transforme Camera Deputaţilor într-o anexă a lui Traian Băasescu”. În replică, răspunsul primit îl trimite pe acesta la periferia politicii româneşti. Doar frustrări şi resentimente din ambele tabere.   

După ce gripa porcină şi cea aviară au făcut „ravagii” în România rurală, încă „neuropenizată”, Comisia Europeană ameninţă cu o nouă pandemie: „sida cailor”. Desigur, pentru a preveni răspândirea anemiei infecţioase ecvine, autorităţilor române le-au fost impuse măsuri radicale, până în prezent peste 1000 de cai din cei 7.500 diagnosticaţi cu această „maladie incurabilă şi contagioasă” fiind sacrificaţi. Se vrea Uniunea Europeană un abator pentru animalele din România?    

Ce mai pot spune acum cei care au votat actuala putere şi pe Traian Băsescu preşedinte, după ce mai mulţi lideri pedelişti şi-au recunoscut vina de a fi minţit „prin omisiune”, pentru evitarea riscului sinucigaş de a pierde alegerile? Ce? Că au avut încredere în nişte demagogi mincinoşi care acum ridică din umeri? Nu ştiu cine îi poate scuza pentru asta. Există o vorbă plină de înţelesuri pentru cei care au urechi să audă şi cap să priceapă: Când cineva te păcăleşte odată nu e vina ta. A doua oară nu mai ai niciun pretext care să te disculpe, ţinând seama şi de faptul că de pe urma iresponsabilităţii tale au de suferit şi alţii.

Putem respira uşuraţi. Ministrul Muncii, Mihai Şeitan,  declara că era posibil ca în 2011 salariile bugetarilor să scadă cu 30 – 50% sau chiar mai mult, dacă actualele măsuri nu ar fi fost aplicate. Vă puteţi da seama cât de capabil este actualul executiv? Probabil ar trebui să îi proslăvim pentru performanţa de a nu ne oprii 50% la anul, ca şi când avem garanţia că acest lucru nu se va întâmpla. În naivitatea noastră nici în criza economică nu am crezut şi acum suportăm consecinţele.