Mai mult nu se poate…

Două treimi dintre români au votat la referendum în necunoştinţă de cauză la adresa rolului Parlamentului în general şi al sistemului parlamentar bicameral în particular. Tocmai pe acest aspect a mizat şi Traian Băsescu, care a arătat acuzator cu degetul spre instituţia legislativă a ţării, iar electoratul a pus ştampila. Doar 34% dintre cei chestionaţi, conform unui studiu dat publicităţii luni de Asociaţia ProDemocraţia, au identificat scopul Parlamentului – acela de a legifera. Alţi 34% dintre respondenţi au afirmat că rolul Parlamentului este să vegheze la bunul mers al ţării şi să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei, iar restul au vorbit despre rolul de conducere, de reprezentativitate, despre asistenţă socială sau rol economic sau, 10 %,au dat răspunsuri negative la adresa Legislativului. Asta aşa pentru a ne face o idee despre cei care votează în România şi pentru a nu ne mai lamenta în legătură cu cei care ne conduc. Nu ar fi rău dacă buletinele de vot ar include şi câteva întrebări de cultură generală.

Reclame

Lupul (de mare) moralist

La o dezbatere privind legea educaţiei, preşedintele Traian Băsescu a ţinut să sublinieze că până acum nu s-a făcut nicio schimbare în sistemul de educaţie, ci doar ceea ce s-ar numi „cârpirea” acestuia, adăugând că, dacă cineva „se revendică” reformator, îl invită să privească rezultatele. Acelaşi lucru i-l recomandăm şi noi acestui lup (de mare) moralist. Reforma statului a eşuat chiar şi atunci când domnia sa şi-a revendicat titulatura de „preşedinte jucător” deşi nu îi apaţinea, uitând că nu este pe puntea Bricului Mircea, ci la conducerea unei republici semi-prezidenţiale.    

Criza incompetenţei

„Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile. Adevărata criză este criza incompetenţei…” spunea Albert Einstein. Cei care astăzi conduc România, vrând poate să contrazică vorbele marelui savant, se pregătesc să cheltuiască cinci miliarde de dolari, în plină criză, pe avioane. Deşi meditizată, achiziţionarea avioanelor americane F-16 continuă să ridice mari semne de întrebare. De ce decizia de achiziţionare a aparţinut C.S.A.T.-ului, când firesc era ca discuţia să se poarte în comisiile de specialitate de la Senat şi Camera Deputaţilor şi abia apoi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării să pună în aplicare hotărârea. După principiul Ordonanţelor de Guvern, pe care Boc solicită forului Legislativ să le ratifice, la fel şi C.S.A.T.-ul pune Parlamentul în faţa faptului împlinit. Din nefericire, instituţiile statului nu reuşesc decât să confirme „criza incompetenţei”.

Să vindem tot

„Este momentul să vindem tot ce avem, tot ce putem vinde, pentru că se pare că nu avem aşa oferte atractive pentru adevăraţii investitori în turism”. Acesta este sfatul Elenei Udrea la adresa unităţilor din turism pe care le mai deţine statul. După o astfel de declaraţie, nu ştiu ce replică mai poate primii doamna ministru care în obtuzitatea domniei sale continuă: „Cred că este momentul să încercăm să dăm toată infrastructura de turism care se află încă în proprietatea statului şi este foarte prost administrată, a ajuns într-o stare de degradare care nu mai poate funcţiona”. Mesajul este deci unul foarte clar, dar paradoxal, venind din partea unui reprezentant al statului. „Să vindem tot ce avem, căci suntem incapabili să administrăm proprietatea statului.” Întrebarea logică şi de bun simţ este: de ce nu demisionaţi atunci? Este evident că nu reprezentaţi interesele statului, ci doar pe cele personale.

Ofertă specială: avioane secound-hand

Flota aeriană militară a României se va înnoii cu 24 de avioane americane F-16 care vor costa între 900 de milioane şi 1,2 miliarde dolari, din care 400 de milioane antrenamentul a 48 de piloţi români. „O ofertă specială, datorată parteneriatului strategic româno-american” – precizau surse din MapN. Un chilipir, veţi spune, numai că avioanele sunt secound-hand. Credeaţi că S.U.A. va oferii avioane performante? De fapt, avioanele propriu-zise sunt oferite gratuit, însă României îi revine sarcina de a plăti miliardul de dolari pentru antrenarea piloţilor, mentenanţă şi upgradare, precum şi pentru adaptarea infrastructurii aeroportuare. Este cumva această ofertă, bonus-ul pentru „scutul antirachetă”? Ştim că suntem săraci. Au grijă Boc, Videanu, Berceanu, Blaga sau Udrea să ne reamintească asta în fiecare zi. Ceea ce nu înţelegem este de ce ne trebuiau 24 de avioane secound-hand, în loc de 12 de ultimă generaţie? Prostiţi din nou de americani, înghiţim în sec şi ne uităm în zare după avioane.      

Profesorii sunt de vină?

Primăvara protestelor a debutat şi în învăţământ, profesorii refuzând să mai treacă notele şi calificativele elevilor în catalog, aceasta fiind prima acţiune din calendarul protestelor anunţate de federaţiile din educaţie. Părinţii au ripostat vehement susţinând elevul nu mai trebuie folosit şi ca masă de manevră sau carne de tun în conflictele dintre MECTS, Guvern şi sindicate. E ciudat că atunci când preşedintele României vorbea de elevi ca fiind tâmpiţi, Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi din Învatamântul Preuniversitar nu a avut nicio reacţie, iar acum arată cu degetul cadrele didactice, pentru această stare conflictuale în care MECTS şi Guvernul nu lasă loc dialogului.