Între politică şi cultură

De ceva vreme, în România, chiar şi cultura a început să fie promovată după unele principii politice. Faptul în sine ar fi, la o adică, o chestiune firească şi nu tocmai. Firească prin prisma faptului că politica este, dacă vreți, o veritabilă fată Morgana care face şi desface ițele încurcare ale unei societăți coruptibile aflată undeva la limanul dintre agonie şi extaz şi nu tocmai firească prin felul în care ar trebui să se prezinte ceea ce mai toți ar numi generic – „cultura”. Privită strict ca instituție, aceasta este o soră mai mică a politicii. Apucăturile celor două seamănă şi nu aceasta ar fi problema dacă ar exista forma superioară de analiză şi atitudine de care aminteam. Ce ar presupune această formă superioară? Alți „specialişti” la Cultură! Înţelegeți ce doriți prin alţi specialişti, aşa cumanaliza, atitudine şi actualii specialişti înțeleg prin Cultură doar ceea ce vor ei să priceapă: o sursă profitabilă de îndestulare a burților pline.

Reclame

Stăpânul trandafirilor

S-a întâmplat ca Victor Ponta să câştige alegerile pentru şefia Partidului Social Democat. Nu mulţi au crezut asta la început, convinşi fiind că şi de această dată Congresul P.S.D. va fi doar imitaţia ieftină a unui teatru de păpuşi caraghios mâzgălite cu roşu. Carul alegoric din care Geoană, Vanghelie & Company împărţeau trandafiri violet, a derapat însă neaşteptat, intrând în decor. „Felicitări Victor. Să-ţi meargă bine şi să ai putere de decizie” i-a urat perdantul în alegeri, dar replica a căzut brusc peste cuvintele sale, asemeni cortinei aceluiaşi teatru: „Să ne meargă la toţi bine, că dacă-mi merge numai mie, nu e bine!”. Trăiască noul stăpân al trandafirilor roşii.        

Alocaţii nesimţite?

Proiectul de act normativ la care se lucrează de zor la Ministerul Muncii prin care alocaţiile de stat pentru copii să nu mai fie acordate celor care provin din „familii înstărite”, dar fără a ştii plafonul de la care se vor elimina, este noua metodă chibzuită a guvernanţilor de a nu mai „risipii” banul public. Să înţelegem că acum şi alocaţia copiilor din România a devenit una nesimţită? Sigur că P.D.L.-iştii îşi pot permite să facă diferenţe între copii, când odraslele lor, odată ajunse la vârsta majoratului primesc drept cadou maşini de zeci de mii de euro. Este însă vorba de copii şi toţi  ar trebui trataţi la fel. Niciunul nu îşi alege părintele mai bogat sau mai sărac la naştere. Domnule Şeitan, alocaţiile de stat sunt de fapt pentru copii sau pentru părinţi?

O victorie à la Pirus?

„În ritm de samba, cu fast de vanghelion şi joc de lumini violete” – aşa se va desfăşura mega evenimentului anului în P.S.D., când Geoană va bifa probabil o victorie à la Pirus. La sfârşitul Congresului, oricum nu va avea curajul să recunoască faptul că succesul său va distruge Partidul Social Democrat. Acest partid nu acum avea nevoie de „protestul” lui Adrian Năstase, care ar fi trebuit să ştie că „unii colegi” sunt jucători la mai multe capete şi la nevoie pot sări dintr-o barcă în alta. Orice pasăre pe limba ei însă piere.

Somniferele lui Funeriu

Adriana Săftoiu, fosta consilieră a preşedintelui Băsescu a încercat să îi arate ministrului de la Învăţământ că pe viitor elevii ar putea avea probleme cu formele de plural, dacă nu vor studia corect gramatica. În replică, Funeriu a punctat sugestiv: „Aţi vorbit despre erori care se fac în limbajul comun. Am observat că vă deranjează că un anumit nume de familie din politica românească e frecvent asociat cu succesul. Asta e viaţa, unii au succes, alţii mai puţin”. Acum înţelegem cum poate acest ministru sfida un întreg sistem, incapabil să gestioneze criza din învăţământ, pentru că singur a recunoscut: „în fiecare zi citesc câte un manual şi multe dintre ele sunt un foarte bun somnifer”.

Un eşafod numit P.S.D.

Dacă astăzi există o singură persoană cu adevărat fericită aceea nu poate fi decât Traian Băsescu. Retragerea lui Năstase din cursa pentru şefia P.S.D.-ului, declaraţia lui Mitrea care se gândeşte şi el serios să nu mai participe la Congres, sau vehicularea ideilor despre scindarea partidului, toate acestea trebuie să fie trăite cu un nedisimulat entuziasm de cel care exclama triumfător: „Un fleac! I-am ciuruit!”. Prin retragerea lui Năstase, Partidul Social Democrat riscă să urce pe eşafod, purtând deja doxa în mână. Despre Geoană rămâne cum am stabilit.       

Mult kitsch pufos şi roşu

„Ghidul manierelor elegante de Valentine’s Day” (sic!?!) – ne învaţă cum să ne purtăm frumos cu ocazia „comemorării” Sfântului (catolic) Valentin, cel care la 14 februarie 269 d.Hr. era condamnat la moarte de împăratul roman Claudius. De unde deci „celebrarea iubirii” pe 14 februarie? Răspunsul îl aflăm doar de la comercianţii de kitsch-uri roşii, pufoase şi inutile, care atâta timp cât le va merge afacerea îl vor proslăvii pe 24 februarie şi pe Dragobete.