Proiectul de act normativ la care se lucrează de zor la Ministerul Muncii prin care alocaţiile de stat pentru copii să nu mai fie acordate celor care provin din „familii înstărite”, dar fără a ştii plafonul de la care se vor elimina, este noua metodă chibzuită a guvernanţilor de a nu mai „risipii” banul public. Să înţelegem că acum şi alocaţia copiilor din România a devenit una nesimţită? Sigur că P.D.L.-iştii îşi pot permite să facă diferenţe între copii, când odraslele lor, odată ajunse la vârsta majoratului primesc drept cadou maşini de zeci de mii de euro. Este însă vorba de copii şi toţi  ar trebui trataţi la fel. Niciunul nu îşi alege părintele mai bogat sau mai sărac la naştere. Domnule Şeitan, alocaţiile de stat sunt de fapt pentru copii sau pentru părinţi?

„În ritm de samba, cu fast de vanghelion şi joc de lumini violete” – aşa se va desfăşura mega evenimentului anului în P.S.D., când Geoană va bifa probabil o victorie à la Pirus. La sfârşitul Congresului, oricum nu va avea curajul să recunoască faptul că succesul său va distruge Partidul Social Democrat. Acest partid nu acum avea nevoie de „protestul” lui Adrian Năstase, care ar fi trebuit să ştie că „unii colegi” sunt jucători la mai multe capete şi la nevoie pot sări dintr-o barcă în alta. Orice pasăre pe limba ei însă piere.

Adriana Săftoiu, fosta consilieră a preşedintelui Băsescu a încercat să îi arate ministrului de la Învăţământ că pe viitor elevii ar putea avea probleme cu formele de plural, dacă nu vor studia corect gramatica. În replică, Funeriu a punctat sugestiv: „Aţi vorbit despre erori care se fac în limbajul comun. Am observat că vă deranjează că un anumit nume de familie din politica românească e frecvent asociat cu succesul. Asta e viaţa, unii au succes, alţii mai puţin”. Acum înţelegem cum poate acest ministru sfida un întreg sistem, incapabil să gestioneze criza din învăţământ, pentru că singur a recunoscut: „în fiecare zi citesc câte un manual şi multe dintre ele sunt un foarte bun somnifer”.

Dacă astăzi există o singură persoană cu adevărat fericită aceea nu poate fi decât Traian Băsescu. Retragerea lui Năstase din cursa pentru şefia P.S.D.-ului, declaraţia lui Mitrea care se gândeşte şi el serios să nu mai participe la Congres, sau vehicularea ideilor despre scindarea partidului, toate acestea trebuie să fie trăite cu un nedisimulat entuziasm de cel care exclama triumfător: „Un fleac! I-am ciuruit!”. Prin retragerea lui Năstase, Partidul Social Democrat riscă să urce pe eşafod, purtând deja doxa în mână. Despre Geoană rămâne cum am stabilit.       

„Ghidul manierelor elegante de Valentine’s Day” (sic!?!) – ne învaţă cum să ne purtăm frumos cu ocazia „comemorării” Sfântului (catolic) Valentin, cel care la 14 februarie 269 d.Hr. era condamnat la moarte de împăratul roman Claudius. De unde deci „celebrarea iubirii” pe 14 februarie? Răspunsul îl aflăm doar de la comercianţii de kitsch-uri roşii, pufoase şi inutile, care atâta timp cât le va merge afacerea îl vor proslăvii pe 24 februarie şi pe Dragobete.

Suntem pe penultimul loc în cadrul Uniunii Europene la măsuri anticriză. Guvernul Boc ar trebui să găsească soluţii să facă bani, nu să micşoreze pensiile şi să transforme România într-o ţară de şomeri, doar pentru că în democraţia cu iz de servilism aşa i se cere din partea F.M.I. şi a Uniunii Europene. „Pensiile normale, obişnuite nu scad cu niciun leuţ”, se jura deci premierul, doar că în 2010 pensiile au scăzut prin neindexare. Cu atât mai mult, ceva îmi spune că Boc nu va reuşi să reducă nici pensiile speciale. Vor începe procese în care magistraţii îşi vor anula reciproc reducerile prognozate de guvernanţi. Drept urmare nu ne putem pronunţa dacă Emil Boc este un mincinos mic sau unul mare.

Teoretic, cei în măsură să emită diagnosticul şi prognoza culturii româneşti sunt criticii. Aceşti specialişti ai artelor, în toată splendoarea formelor de expresie artistică – literatură, muzică, pictură, sculptură – au creat un soi de bisericuţe în jurul lor, pe care le apără cu sfinţenie. Criticul de azi vede, în funcţie de afinităţi, rebuturile sau, dimpotrivă, sclipirile geniale din creaţiile celor asupra cărora îşi aţinteşte tirul caudin. Nu promovarea valorii este cheia ascendenţei, ci conjunctura. Pentru a răzbate dincolo de ceea ce înseamnă porţile de azbest ale culturii îţi trebuie, este drept, „carneţelul”. Acesta, să ne înţelegem, nu este transmisibil, căci fiecare „cerber cu afinităţi” ţine să îţi parafeze o pagină anume.

Că Adrian Năstase va fi noul preşedinte al Partidului Social Democrat este deja evident, iar Diaconescu şi Mitrea vor face parte din noua echipă de conducere. Sigur, pentru a încinge spiritele, acesta din urmă a declarat că dacă alegerile vor fi organizate corect, Geoană nici măcar nu va ajunge în turul al doilea. Să îl credem, să nu îl credem… Adrian Năstase declara şi el că îşi doreşte să refacă o echipă puternică, „bazată pe o legitimare determinată de performanţa anterioară”. Nu prea ne lămurim însă la ce performanţă face acesta referire.

Parlamentarii maghiari au înaintat o iniţiativă legislativă Senatului României. Cel puţin ştim că aceştia nu meditează la condiţia menhirilor şi a flăcărilor violete, ci îşi urmăresc interesele. Numai că iniţiativa lor vizează împărţirea ţării în 16 regiuni de dezvoltare şi ce credeţi? Judeţele Harghita, Covasna şi Mureş sunt toate trei plasate în aceeaşi regiune. Îi admirăm tacit pentru perseverenţă, după cum tot tacit iniţiativa lor a trecut de Senat în forma propusă, fără niciun amendament. Dormiţi domnilor senatori, în timp ce ţara e vândută bucată cu bucată.

(* Nu ştiu! Nu înţeleg!)

Ultima soluţie de efect în materie de taxe a sugerat-o ministrul Vlădescu şi dacă nu i-am cunoaşte neajunsurile l-am credita drept „doar” un politician iresponsabil. „Taxa pe terenurile agricole necultivate” ar putea deveni o realitate foarte curând, pentru că doar atât pot unii guvernanţi să debiteze: taxe, taxe, taxe… Vlădescu a arătat că „problema” în agricultură nu constă în nivelul impozitelor aplicate, ci în gradul de colectare a acestora. De fapt „problema” e că sunt românii în sapă de lemn domnule ministru. Cu ce să îşi cultive pământul? Cu plante etnobotanice?

Destul de aglomerată agenda de serviciu a minunatei Elena Udrea, care dacă nu inaugurează vreo pârtie de schi, se plimbă cu sania trasă de cai. Îmbrăcată într-un costum de schi de culoare albă cu inserţii portocalii şi încălţată cu o pereche de cizmuliţe albe cu motocei (combinaţie nefericită, pentru pretenţiile sale) aceasta se ospăta la Gura Humorului cu bunătăţi tradiţionale de prin zonă, gen cârnaţi, tobă, sarmale şi nelipsita ciorbă de fasole cu afumături servită în pâine scobită, în timp ce unii nefericiţi au stat cu orele în maşinile înzăpezite pe drumurile „europene” ale României. Aaaa! Uitasem să trecem pe listă şi mămăliga la grătar.

Cum de la mâna guvernului până la gura cetăţeanului, taxele se schimbă mai ceva ca penele pe struţ, nici taxa pe fast-food nu e chiar ce părea să fie. De fapt este vorba de o taxă pe alimente şi nu, aşa cum credeam noi, pe hamburgheri, pizza sau shaorme, care oricum nu sunt consumate de un mare segment al populaţiei. Nu ne-ar surprinde foarte tare să se scumpească în viitorul apropiat şi biscuiţii la vrac, singurele dulciuri pe care unii români şi le permit astăzi. Dar să nu le dăm totuşi idei (ne)specialiştilor de la Finanţe şi Economie.

Pentru că are datorii foarte mari la stat, condiţie eliminatorie pentru a deveni consumator eligibil de electricitate, compania de infrastructură C.F.R. rămâne captivă pe piaţa electricităţii din România. Fără drept de a-şi alege furnizorul de electricitate, compania pierde lunar un milion de euro. De aici şi până la reintroducerea locomotivelor cu abur, în România secolului XXI, nu mai este decât un pas. Orbecăind cu drezina prin tunelul paradoxurilor, avem toate şansele să ne izbim violent de tenderul vreunei astfel de locomotive, singurele care ar mai putea circula pe căile ferate în viitorul apropiat.

Adrian Năstase s-a înscris în cursa pentru şefia P.S.D.-ului, precizând pentru toţi detractorii săi că nu are o miză personală în a candida la preşedinţia PSD, „întrucât nu îşi doreşte să mai fie ministru sau premier, nici măcar şef de stat”. Nu ştiu câţi sunt convinşi de ceea ce a declarat Năstase dar eu nu aş avea motive să nu îl cred. A ajuns fără doar şi poate la o maturitate politică superioară lui Andrei Alexandru,  Mircea Geoană, Cristian Diaconescu sau Miron Mitrea, fiind singurul care ar putea transforma P.S.D.-ul dintr-o „pisică domesticită” de Traian Băsescu, într-un „Dobermann” cu pedigree.

Mai nou, premierul Boc prezintă ca un veritabil preşedinte, nu de partid, ci al ţării, mesaje Parlamentului. Într-o oră şi zece minute, acesta a ţinut un discurs de la tribuna Camerei Deputaţilor, dar nu despre priorităţile guvernului, cum de altfel ar fi fost firesc, ci despre cele ale şefului său şi cele ale F.M.I.-ului. Altfel spus, premierul a prezentat mesajul politic al P.D.L.-ului, fără a vorbi măcar în treacăt despre criza economică.  Se visează Boc viitorul succesor la Palatul Cotroceni, un Medvedev de România?

De la o vreme P.S.D.-iştii sunt mult prea atenţi la conflictele de interes din interiorul partidului, uitând că sunt principală forţă politică a opoziţiei, cel puţin la nivel declarativ. Cei care se vor lideri sunt exagerat de preocupaţi în a-şi expune convingerile social-democratice pe bloguri, doar că acest lucru nu schimbă cu mult circumstanţele intempestive pe care tătucul Iliescu le resimte. Astăzi războiul de guerilă macină din interior stânga politică românească, după cum nici „lupta de clasă” nu mai e cea fost odată.