Replici bune de pus în ramă

Când principiul „divide et impera” îţi oferă roadele vicleniei într-ale politicii, iar opoziţia aproape că a devenit inexistentă, ajungi să muşti din proprii fraţi. Aşa se face că secretarul general al P.D.L., Vasile Blaga a polemizat într-un scurt, dar elocvent, schimb de replici cu europarlamentarul Monica Macovei, care nu vede cu ochi buni modul în care se face promovarea în partid. După cum „gura păcătosului adevăr grăieşte”, Blaga şi-a înfipt adânc colţii: „Cei care fac astfel de afirmaţii trebuie să se gândească cum au ajuns ei, la un moment dat, miniştri”.

Reclame

O altfel de actualizare

Partidul Democrat Liberal a decis să se reformeze. Şi noi care credeam că Traian Băsescu şi-a propus doar reformarea statului. Sigur, am crezut asta până în clipa când Boc, Blaga, Videanu, Berceanu, Vlădescu sau Udrea au fost desemnaţi şi în noul guvern. Dacă şi „reformarea” P.D.L.-ului înseamnă tot păstrarea acestora în forurile de conducere ale partidului, mult mai corect era să se vorbească de o „updatare” (actualizare) a interesului personal contra statului.

Boc tras de urechi

Degeaba se admiră Emil Boc şi se laudă cât de corect, bun şi deştept este el. Crezând că îi merge şi cu străinii, cum i-a mers cu românii, cărora nu de puţine ori le-a furat căciula, premierul s-a trezit tras de urechi de ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene care i-au reclamat modificarea abuzivă a unor licitaţii, mai multe firme străine denunţând acest lucru. Nu i-ar strica o tragere prelungită de urechi, scutindu-l astfel de podium la prezidiu sau să se mai înalţe pe vârfurile pantofilor la pozele de grup.

Între două zaruri

Purtând „titlul de noblețe intermediar între cel de cavaler și acela de viconte” (sic!) mai multe nume grele din politică fac şi astăzi istorie în Gorj. Nu l-am dat uitării pe „baronul” Mischie, cel care se interesa însă de soarta şi interesele gorjenilor, după cum nu îi putem înţelege pe alţi oameni politici purtători de aceleaşi „titluri”. Vorbim desigur de Morega şi Manţog, unul galben, celălalt portocaliu, buni prieteni de câteva zile. Tot împreună, se pare, vor părăsi şi scena politică din Gorj, uitând că zarurile de la centru se aruncă. „Iacta alea est!”

Nu mai înţelegem nimic…

În vizită la Chişinău, preşedintele Băsescu le-a promis „fraţilor moldoveni” că România le va oferi un sprijin financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro, desigur „cu respectarea standardelor europene de finanţare”. Dacă preşedintele va scoate banii aceştia din buzunarul propriu nu este nicio problemă, dar atâta timp cât România cere pomeni de la F.M.I. pentru pensii şi salarii, bugetarii sunt siliţi să stea în concedii fără plată, iar unii români îşi strigă deznădejdea în stradă pentru că nu îşi pot achita facturile la gaze şi curent electric, „mărinimia băsesciană” sfideazul bunul simţ. Asta numai dacă nu cumva Băsescu a decis să scoată de la ciorap banii din vânzarea flotei.

Sub linia de plutire

Considerată cel mai bun exemplu de integrare financiară din Europa, Grecia a cheltuit în ultimii ani mai mult decât îşi putea permite, apoi s-a împrumutat excesiv, fiind acum la un pas de faliment. Aceeaşi situaţia se petrece astăzi în România, care nu a fost nicicând însă un bun exemplu. Mai mult, se împrumută în stânga şi dreapta, uitând probabil că orice împrumut trebuie restituit şi cu dobândă. Cei care se fac a nu pricepe cum stă această treabă, adică membrii guvernului Boc, ne afundă în datorii pe care nici şapte generaţii de azi înainte nu le vor putea onora. Cum România oricum nu mai poate fi adusă, din punct de vedere economic, la linia de plutire, ne putem reprofila pe turismul subacvatic promovat de Elena Udrea.

Săracu’ Berceanu

După ce i-a fost zgâriată maşina „cu cheia”, un Mercedes S 500, chilipir cumpărat la mâna a doua din Germania cu „doar” 50.000 de euro, ministrul Transporturilor se victimizează şi în calitate de şofer.  „E o supermaşină, e puternică, dar ţi se rupe sufletul când vezi pe ce drumuri mergi cu ea”. Chiar de la Berceanu citire, aceste cuvinte subliniază incapacitatea sa de a reface infrastructura drumurilor din România. Ce să mai zicem de autostrăzi? Nu credem în lacrimile sale de aligator, după cum nu am crezut nici în cele ale şefului său. Zi după zi, drumuri devin tot mai proaste, deşi taxa pe rovinietă se încasează în continuare.